Un nou custode al Țării Sfinte
24.05.2016, Roma (Catholica) - „Vin cu umilință și cu multă dragoste pentru acest ținut. Acceptați-mă ca pe un frate.” Pr. Francesco Patton a stat de vorbă cu Giorgio Bernardelli, de la Vatican Insider, imediat după anunțul numirii sale – pe 20 mai – ca noul custode al Țării Sfinte, succedându-i pr. Pierbattista Pizzaballa. Până acum a fost ministru provincial de Trentino al fraților minori, precum și președintele Conferinței Miniștrilor Provinciali din Italia și Albania. Nu a mai avut însărcinări în Orientul Mijlociu, de unde surpriza numirii sale ca noul custode. Are 52 de ani, fiind originar din Vigo Meano, Dieceza de Trento.
– Pr. Patton, cu ce spirit vă pregătiți să începeți slujirea Dvs în funcția de custode al Țării Sfinte?
– Este o numire pe care o primesc cu mare emoție. Știu că va fi o sarcină provocatoare, foarte delicată; de aceea, înainte să îmi exprim orice impresii reale, am nevoie de timp. Trebuie să iau legătura cu ministrul general pentru a vedea exact conținutul acestei noi slujiri.
– Ați fost până acum ministru provincial în Italia. Care a fost relația Dvs cu Țara Sfântă de-a lungul anilor?
– Relația mea vine prin figurile a doi frați din Trentino, care au locuit acolo și pe care i-am cunoscut foarte bine. Pr. Pietro Kaswalder, specialist în biblic și arheolog, care a murit acum doi ani; și pr. Virginio Ravanelli, tot frate din provincia noastră, chemat în 1973 la Ierusalim de pr. Bellarmino Bagatti, și care mulți ani a predat la Studium Biblicum Franciscanum. De la ei am învățat ce înseamnă pasiunea pentru Țara Sfântă. O țară pe care fiecare franciscan o are la inimă de când Sf. Francisc a mers acolo, în 1219. De atunci, prezența franciscană a fost constantă în Ierusalim, dar și în alte țări unde este prezentă Custodia: Siria, Iordania, Egipt, Liban, Rodos, Cipru. Dar dincolo de noi, Țara Sfântă este un loc cheie pentru fiecare creștin: este locul întrupării, locul unde s-a născut credința noastră.
– Când a avut loc prima Dvs călătorie în Țara Sfântă?
– În 1997, cu ocazia aniversării a 70 de ani de viață de către pr. Ravannelli. Îmi amintesc că am putut să mă opresc și să mă rog cu calm și îndelung la Locurile Sfinte și de aceea a fost o experiență foarte frumoasă. Farmecul a trei locuri mi-a rămas în special în memorie. Primul, desigur, este mormântul gol, care este important pentru credința noastră tocmai pentru că este gol. Apoi este Cenacolul, locul Rusaliilor, unde s-a născut Biserica. Și în fine, muntele Tabor, al Schimbării la Față. Astăzi gândul meu fuge imediat spre aceste dragi locuri.
– Ce ați spune tuturor acelora care au la inimă Țara Sfântă, un ținut sfâșiat de violențe?
– Așa după cum face mereu Papa Francisc, le cer oamenilor în primul rând să se roage pentru Țara Sfântă. Fără rugăciune este foarte dificil să aduci vreo schimbare într-o situație atât de dificilă precum cea de astăzi. Iar apoi cer fiecăruia să păstreze în inimă Țara Sfântă, fiecare după măsura propriei responsabilități: de la gestul simplu dar important al celor care merg în pelerinaj, la cei care se îngrijesc de instituțiile ei culturale, și la toți cei cu responsabilități publice în edificarea păcii. Fiecare dintre noi își poate îndeplini rolul său.

