Papa Francisc: Un popor este liber când nu își pierde speranța
30.05.2016, Vatican (Catholica) - În parcursul său de credință, Biserica și fiecare creștin trebuie să aibă grijă să nu se închidă într-un sistem de norme, ci să lase spațiu „memoriei” darurilor primite de la Dumnezeu, dinamismului „profeției” și orizontului „speranței”. Acestea au fost cuvintele spuse de Papa Francisc în cadrul predicii de la Sfânta Liturghie celebrată luni, 30 mai 2016, dimineață, în capela reședinței sale din Vatican. Comentând Evanghelia zilei (Marcu 12,1-12), Pontiful Roman a avertizat asupra faptului că în viața de credință, excesul de încredere în lege poate sufoca valoarea amintirii și a dinamismului Duhului Sfânt, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Papa a spus că Isus le demonstrează această ipoteză scribilor și fariseilor din Evanghelie, care voiau să îl reducă la tăcere, folosindu-se de parabola vierilor. Arendașii decid să se împotrivească stăpânului, care a plantat și le-a încredințat o vie bine organizată, protestând și ucigând pe servitorii trimiși de acel stăpân pentru a lua recolta. Culmea poveștii este uciderea unicului fiu al stăpânului, fapt care putea, cred arendașii, să îi facă pe ei să câștige întreaga moștenire. Sfântul Părinte a spus că uciderea slujitorilor și a fiului, imagine a profeților din Biblie și a lui Cristos, arată imaginea „unui popor închis în sine, care nu se deschide la promisiunile lui Dumnezeu și nici nu le așteaptă. Un popor fără memorie, profeție și speranță”.
Pe liderii poporului îi interesează să ridice un zid de legi, „un sistem juridic închis” și nimic altceva: „Memoria nu interesează. Profeția: mai bine să nu vină profeții. Și speranța? Fiecare va vedea. Acesta este sistemul prin care ei se legitimează: doctori de lege, teologi care mereu se duc pe drumul cazuisticii și nu îi dau libertate Duhului Sfânt; nu recunosc darul lui Dumnezeu, darul Duhului, și îl îngrădesc astfel pe Duhul Sfânt, deoarece nu permit profeția în speranță. Acesta este sistemul religios căruia îi vorbește Isus. Un sistem ‘de corupție, mondenitate și concupiscență’, așa spune Sfântul Petru în prima lectură (2Petru 1,1-7)”.
În fond, a amintit Pontiful, „însuși Isus a fost ispitit să uite memoria misiunii Sale, să nu lase loc profeției și să aleagă siguranța în locul speranței”, esența celor trei ispitiri din deșert. „Lumii acesteia, Isus, deoarece cunoștea în sine ispita, îi va reproșa: ‘Voi umblați jumătate de lume pentru a avea un prozelit și când îl găsiți, îl faceți sclav’. Acest popor organizat așa, această Biserică organizată așa, face sclavi. Acest lucru se înțelege din cum reacționează Apostolul Paul când vorbește despre sclavia legii și despre libertatea pe care o dă harul. Un popor este liber, o Biserică este liberă când are memorie, când lasă loc profeților, când nu își pierde speranța”.
Suveranul Pontif a afirmat că via bine organizată este „imaginea poporului lui Dumnezeu, imaginea Bisericii și chiar imaginea sufletului nostru”, pe care Tatăl îl îngrijește mereu cu „multă iubire și sensibilitate”. A ne revolta față de El înseamnă „a pierde memoria darului” primit de la Dumnezeu, precum au făcut vierii, în timp ce „pentru a ne aminti și a nu greși drumul” este important „să ne întoarcem mereu la rădăcini”.
„Eu am memoria minunilor pe care Domnul le-a făcut în viața mea? Am memoria darurilor Domnului? Sunt capabil să îmi deschid inima profeților, adică celui ce îmi spune că ‘aceasta nu merge, trebuie să mergi acolo; mergi înainte, riscă?’ Aceasta fac profeții… Sunt deschis la aceasta sau sunt timorat și prefer să mă închid în cușca legii? Și în final: am speranță în promisiunile lui Dumnezeu, cum a avut părintele nostru Abraham, care a ieșit din pământul său fără a ști unde merge, doar pentru că spera în Dumnezeu? Ne va face bine să ne punem aceste trei întrebări.”
