Papa Francisc: Ospitalitatea înseamnă a-l asculta pe celălalt
17.07.2016, Vatican (Catholica) - La rugăciunea Angelus recitată împreună cu pelerinii prezenți în Piața San Pietro, Papa Francisc a invitat la rugăciune după tragedia de la Nisa. Pontiful și-a exprimat apropierea față de poporul francez și s-a rugat pentru a se pune capăt terorismului. A invitat la a se construi o lume nouă și fraternă practicând virtutea umană și creștină a ospitalității, care în lumea de astăzi riscă să fie neglijată. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În Evanghelia de astăzi, evanghelistul Luca relatează despre Isus care, în timp ce este în drum spre Ierusalim, intră într-un sat și este primit în casa a două surori: Marta și Maria (cf. Luca 10,38-42). Ambele oferă primire Domnului, dar o fac în moduri diferite. Maria stă așezată la picioarele lui Isus și ascultă cuvântul Său (cf. v. 39), în schimb Marta este complet cuprinsă de lucrurile care trebuie pregătite; și la un moment dat îi spune lui Isus: „Doamne, nu-ți pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!” (v. 40). Și Isus îi răspunde: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijești și te frămânți, însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată” (v. 41-42).
În preocuparea sa și dedicarea sa, Marta riscă să uite – și aceasta este problema – lucrul cel mai important, adică prezența oaspetelui, care era Isus în acest caz. Uită de prezența oaspetelui. Și oaspetele nu trebuie pur și simplu servit, hrănit, îngrijit în orice manieră. Mai ales trebuie ascultat. Amintiți-vă bine de acest cuvânt: a asculta! Pentru că oaspetele trebuie primit ca persoană, cu istoria sa, cu inima sa bogată în sentimente și în gânduri, așa încât să se poată simți cu adevărat în familie. Dar dacă tu primești un oaspete în casa ta și continui să faci lucrurile, îl așezi acolo, mut el și mut tu, este ca și cum ar fi de piatră: oaspetele de piatră. Oaspetele trebuie ascultat. Desigur, răspunsul pe care îl dă Isus Martei – când îi spune că este nevoie de un singur lucru – își află semnificația deplină cu referință la ascultarea cuvântului lui Isus însuși, acel cuvânt care luminează și susține tot ceea ce suntem și ceea ce facem.
Dacă noi – de exemplu – mergem să ne rugăm în fața Răstignitului, și vorbim, vorbim și apoi plecăm, nu-l ascultăm pe Isus! Nu-l lăsăm pe El să vorbească inimii noastre. A asculta: acesta este cuvântul-cheie. Nu uitați! Și nu trebuie să uităm că în casa Martei și a Mariei, Isus, înainte de a fi Domn și Învățător, este pelerin și oaspete. Așadar, răspunsul Său are această primă și imediată semnificație: „Marta, Marta, pentru ce te preocupi așa de mult pentru oaspete ajungând să uiți de prezența sa? – Oaspetele de piatră! – Pentru a-l primi nu sunt necesare multe lucruri; mai mult, este necesar un singur lucru: a-l asculta – iată cuvântul: a-l asculta -, a-i demonstra o atitudine fraternă, în așa fel încât să-și dea seama că este în familie și nu într-un loc provizoriu”.
Înțeleasă astfel, ospitalitatea, care este una dintre faptele de milostenie, apare într-adevăr ca o virtute umană și creștină, o virtute care în lumea de astăzi riscă să fie neglijată. De fapt, se înmulțesc azilele și ospiciile, dar în aceste locuri nu întotdeauna se practică o ospitalitate reală. Se dă viață la diferite instituții care se îngrijesc de multe forme de boală, de singurătate, de marginalizare, dar se diminuează probabilitatea pentru cel care este străin, marginalizat, exclus de a găsi pe cineva dispus să-l asculte: pentru că este străin, refugiat, migrant, a asculta această istorie dureroasă. Chiar și în propria casă, printre propriile rude, se poate întâmpla să se găsească mai ușor servicii și îngrijiri de diferite genuri decât ascultare și primire.
Astăzi suntem așa de cuprinși, cu frenezie, de atâtea probleme – dintre care unele neimportante – încât ne lipsește capacitatea de ascultare. Suntem preocupați încontinuu și astfel nu avem timp pentru a asculta. Și eu aș vrea să vă întreb pe voi, să vă pun o întrebare, fiecare să răspundă în inima sa: tu, soțule, ai timp pentru a o asculta pe soția ta? Și tu, soție, ai timp pentru a-l asculta pe soțul tău? Voi, părinți, aveți timp, timp de „pierdut”, pentru a-i asculta pe copiii voștri? Sau pe bunicii voștri, pe bătrâni? – „Dar bătrânii spun mereu aceleași lucruri, sunt plictisitori…” – Dar au nevoie să fie ascultați! A asculta. Vă cer să învățați să ascultați și să dedicați pentru aceasta mai mult timp. În capacitatea de ascultare este rădăcina păcii. Fecioara Maria, Mama ascultării și a slujirii grijulii, să ne învețe să fim primitori și ospitalieri față de frații noștri și față de surorile noastre.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
În inimile noastre este vie durerea datorită măcelului care, în seara de joi, la Nisa, a secerat atâtea vieți nevinovate, chiar și atâția copii. Sunt aproape de fiecare familie și de întreaga națiune franceză aflată în doliu. Dumnezeu, Tată bun, să primească toate victimele în pacea Sa, să-i susțină pe cei răniți și să întărească rudele; El să risipească orice proiect de teroare și de moarte, pentru ca niciun om să nu mai îndrăznească să verse sângele fratelui. O îmbrățișare paternă și fraternă tuturor locuitorilor din Nisa și întregii națiuni franceze. Și acum, toți împreună, să ne rugăm gândindu-ne la acest măcel, la victime, la rude. Să ne rugăm mai întâi în tăcere: Bucură-te, Marie…
Vă salut cu afecțiune pe voi toți, credincioși din Roma și din diferite țări. Îndeosebi, din Irlanda, îi salut pe pelerinii din Diecezele de Armagh și Derry și pe candidații la diaconatul permanent din Dieceza de Elphin, cu soțiile lor. Salut rectorul și studenții din al doilea an de la Seminarul Teologic Pontifical Calabrez „Sfântul Pius al X-lea”; pe tinerii din Spinadesco (Dieceza de Cremona); pe tinerii din Comunitatea Pastorală a Sfinților Apostoli din Milano; pe ministranții din Postioma și Percellengo (Dieceza de Treviso). Și văd acolo și pe pricepuții frați chinezi: un mare salut vouă, chinezilor! Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere.
