Henri de Lubac: Catolicism. Aspectele sociale ale dogmei
29.08.2016, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Catolicism. Aspectele sociale ale dogmei , scrisă de Henri de Lubac și tradusă în limba română de Marius Boldor. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în format 14×20, are 532 de pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.
Apariția în limba română a renumitei lucrări Catolicismul, de Henri de Lubac, reprezintă un eveniment care trebuie salutat de toți cei preocupați de teologie. Chiar dacă titlul poate lăsa locul unei greșite interpretări a conținutului cărții, Catolicismul nu este, de fapt, un tratat special despre Biserica Romano-Catolică, ci, după cum declara autorul însuși în 1978, în prefața la ediția în italiană, o lucrare în care s-a încercat prezentarea „dimensiunii universale, sau, mai exact, catolice a creștinismului”. Trebuie spus, totuși, că substantivul catolicism a fost un termen la modă în teologia occidentală, începând cu secolul al XIX-lea și până în prima jumătate a secolului al XX-lea, una din cele mai cunoscute lucrări care apar în această epocă fiind cartea lui Karl Adam, Das Wesen des Katholizismus (1927), tradusă în engleză ca The Spirit of Catholicism (1929), iar în franceză sub titlul: Le vrai visage du Catholicisme (1931). Astăzi, însă, termenul este din ce în ce mai puțin folosit, vorbindu-se mai mult despre o catolicitate care depășește limitele confesionale ale catolicismului. Din acest motiv, vom insista, într-o primă etapă și foarte pe scurt, pe înțelegerea catolicității, prezentând mai apoi câteva trăsături generale ale lucrării teologului francez.
Atât substantivul catolicism, cât și catolicitate provin din adjectivul grec katholikos (catolic), care a dat în Simbolul de credință niceo-constantinopolitan expresia Katholikèn Ekklesían. Cu toate acestea, în traducerea ortodoxă în limba română, cel de-al treilea atribut al Bisericii din Crez nu a fost redat cu termenul de catolic(ă), cum ar fi fost normal pentru o Biserică de limbă latină, ci cu sobornicesc(ă), adjectiv care provine din limba slavonă, de la sobornaya, care traduce cuvântul grecesc katholikèn în versiunea slavonă a Crezului. Cât privește sensurile pe care le poate îmbrăca noțiunea de catolicitate, interpretarea ortodoxă accentuează în mod special ideea de plenitudine sau întregime, afirmând, pe de o parte, autenticitatea, ortodoxia, fidelitatea față de Adevărul plenar, Isus Cristos, iar pe de altă parte, unitatea sau comuniunea la care suntem chemați în Duhul Sfânt. Sprijinindu-se pe o abordare ignațiană a catolicității, după care „acolo unde este Isus Cristos, acolo este și Biserica catolică” (Ignațiu de Antiohia, †107, Epistola către Smirneni, 8,2), criteriul acestei catolicități este dat de prezența deplină a lui Cristos și a Duhului în întreaga Biserică, în fiecare Biserică locală și chiar în fiecare credincios, cu condiția păstrării comuniunii cu restul Trupului.
Revenind acum la cartea lui Henri de Lubac, trebuie spus că, împotriva celor ce se inspirau dintr-o concepție exterioară și temporală a mântuirii și a Bisericii, acesta opune o viziune catolică a umanității și a existenței, a credinței și a dogmei creștine: „Să vezi în catolicism o religie printre altele… înseamnă să te înșeli asupra esenței sale… Catolicismul este Religia. Este forma pe care trebuie s-o îmbrace umanitatea pentru a fi în sfârșit ea însăși” (p. 331). Chiar dacă scopul declarat al autorului este de a evidenția în lucrare „câteva idei… atât de simple încât nu ne trece întotdeauna prin minte să le remarcăm; de asemenea, atât de fundamentale încât riscăm să nu avem niciodată ocazia să reflectăm la ele” (p. 14), cele trei secțiuni principale ale cărții par a fi concepute din această perspectivă catolică. Prima parte dezvoltă caracterul social al creștinismului, accentuând, în special, ideea de unitate; a doua parte expune dimensiunea sa istorică, promovând o gândire teologică a istoriei; iar a treia, care le integrează pe cele anterioare, aprofundează caracterul interior al creștinismului.
De altfel, primele încercări de conturare a planului lucrării îl constituie câteva conferințe ținute unor tineri de origine asiatică care studiau la Lyon la începutul anilor 1930, și cărora părintele de Lubac încercase să le explice noțiunea teologică a realității și universalității catolice a creștinismului. Lucrarea nu este, prin urmare, numai un tratat de ecleziologie, chiar dacă vorbește mult despre Biserică. Ea abordează și teme de religie comparată, și problema naturalului și a supranaturalului, a articulării dintre Duh și istorie, a tainei persoanei umane în comuniune etc., ceea ce l-a făcut pe prietenul său, Hans Urs von Balthasar, să afirme că este o adevărată carte-program, diferitele capitole ale ei dezvoltându-se mai apoi în principalele opere ale teologului francez.
Conținutul construcției lubaciene vizează, așadar, prezentarea unității și universalității, coerenței și dinamismului, amplorii și profunzimii creștinismului. Metoda aleasă de Henri de Lubac pentru a atinge acest scop are ca punct de plecare dorința de a proceda „în maniera cea mai impersonală, inspirându-se în special din tezaurul foarte puțin valorificat al sfinților părinți ai Bisericii” (p. 15). Aceștia din urmă îi devin prietenii săi cei mai intimi. Îi cunoaște, se înconjoară de spiritul gândirii lor, adică îi interpretează fecundant, lucrând neobosit la curățarea albiei pentru ca marele fluviu al Tradiției să ajungă până la noi, cei de astăzi. În duhul părinților, el duce un dialog constructiv cu științele umane, cu istoria, filosofia sau cu diferite sisteme de gândire religioasă, autorii moderni fiind și ei extrem de solicitați în lucrarea de reîmprospătare și revigorare a teologiei vii a Bisericii. Corespondența sa cu Maurice Blondel este revelatoare în acest sens. Dotat cu o inteligență deosebită, Henri de Lubac reușește să prezinte toată această abundență de citate din marea Tradiție astfel încât, departe de a îngreuna lectura, ea constituie însuși resortul intim și forța operei sale. De aceea, Catolicismul, lucrare fundamentală a teologului francez, poate constitui o lectură foarte folositoare pentru toți cei ce vor să aprofundeze frumusețea și amploarea catolică a creștinismului în viziune lubaciană. (după prezentarea semnată de Sorin-Constantin Șelaru)
Imagini
