Papa Francisc: Să ne punem încrederea în Isus, nu în lucrurile neimportante
15.09.2016, Vatican (Catholica) - În loc să avem încredere în lucruri în cele din urmă neimportante, să ne punem speranța în Isus și nu vom obosi pe drumul uceniciei, a spus Papa Francisc miercuri, 14 septembrie 2016. „Uneori oboseala noastră este cauzată de faptul că ne-am pus încrederea în lucruri care nu sunt esențialul, pentru că ne-am îndepărtat de ceea ce valorează realmente în viață”, le-a spus Sfântul Părinte pelerinilor la audiența sa generală din Piața San Pietro. „Domnul ne învață să nu ne fie frică să îl urmăm, pentru că speranța pe care ne-o punem în El nu va fi înșelată”.
În audiența din 14 septembrie, Papa Francisc a reflectat asupra pasajului din Evanghelia lui Matei, în care Isus spune: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Luați asupra voastră jugul Meu și învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi alinare pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este lesne de purtat, iar povara mea este ușoară”. „Invitația este adresată în formă imperativă: ‘veniți la Mine’, ‘luați jugul Meu’, ‘învățați de la Mine'”, a subliniat Pontiful.
„Invitația Domnului este surprinzătoare: cheamă să-l urmeze persoane simple și apăsate de o viață dificilă, cheamă să-l urmeze persoane care au atâtea nevoi și le promite că în El vor găsi odihnă și alinare.” Cu primul imperativ, „Veniți la Mine”, Isus se adresează celor care sunt osteniți și împovărați. „Este vorba despre cei care nu pot să se bazeze pe mijloace proprii, nici pe prietenii importante. Ei pot doar să se încreadă în Dumnezeu. Conștienți de propria condiție umilă și lipsită, știu că depind de milostivirea Domnului, așteptând de la El unicul ajutor posibil. În invitația lui Isus găsesc în sfârșit răspuns la așteptarea lor: devenind discipolii Săi primesc promisiunea de a găsi alinare pentru toată viața.”
„Primind invitația de a celebra acest an de har al Jubileului, în toată lumea pelerinii trec prin Poarta Milostivirii deschisă în catedrale, în sanctuare, în atâtea biserici din lume, în spitale, în închisori. De ce trec prin această Poartă a Milostivirii? Pentru a-l găsi pe Isus, pentru a găsi prietenia lui Isus, pentru a găsi alinarea pe care numai Isus o dă. Acest drum exprimă convertirea fiecărui discipol care se pune în urmarea Domnului. Ea este infinită și inepuizabilă: este mare milostivirea Domnului!”
„Al doilea imperativ spune: ‘Luați jugul Meu’. În contextul alianței, tradiția biblică folosește imaginea jugului pentru a indica legătura strânsă care leagă poporul cu Dumnezeu și, prin urmare, supunerea față de voința Sa exprimată în Lege. În polemica Sa cu cărturarii și învățătorii Legii, Isus pune asupra discipolilor Săi jugul Său, în care Legea își are împlinirea. Dorește să îi învețe că vor descoperi voința lui Dumnezeu prin persoana Sa: prin Isus, nu prin legi și prescrieri reci pe care însuși Isus le condamnă… Primind ‘jugul lui Isus’, fiecare discipol intră astfel în comuniune cu El și este făcut părtaș la misterul crucii Sale și la destinul Său de mântuire.”
Prin al treilea imperativ, „Învățați de la Mine”, Isus arată că nu este un învățător care le impune altora poveri pe care El nu le poartă. „Se adresează celor umili, celor mici, celor săraci, celor nevoiași pentru că El însuși s-a făcut mic și umil. Îi înțelege pe săraci și pe suferinzi pentru că El însuși este sărac și încercat de dureri. Pentru a mântui omenirea, Isus nu a parcurs un drum ușor; dimpotrivă, drumul Său a fost dureros și dificil… El s-a făcut totul pentru toți, aproape de toți, de cei mai săraci! A fost un păstor printre oameni, printre cei săraci: muncea toată ziua cu ei. Isus nu a fost un principe. Este urât pentru Biserică atunci când păstorii devin principi, departe de oameni, departe de cei mai săraci: acela nu este spiritul lui Isus. Pe acești păstori Isus îi certa și spunea mulțimii despre ei: ‘Faceți ceea ce vă spun, dar nu ceea ce fac’.”
„Iubiți frați și surori, și pentru noi există momente de oboseală și de dezamăgire. Atunci să ne amintim de aceste cuvinte ale Domnului, care ne dau atâta mângâiere… Domnul ne învață să nu ne fie frică să îl urmăm, pentru că speranța pe care ne-o punem în El nu va fi înșelată. Suntem chemați să învățăm de la El ce înseamnă a trăi din milostivire pentru a fi instrumente ale milostivirii… A trăi din milostivire înseamnă a simți că avem nevoie de milostivirea lui Isus, și atunci când simțim că avem nevoie de iertare, de mângâiere, învățăm să fim milostivi cu alții. A ține privirea îndreptată spre Fiul lui Dumnezeu ne face să înțelegem cât drum mai trebuie să parcurgem; dar în același timp ne insuflă bucuria de a ști că mergem cu El și nu suntem niciodată singuri.”
