Corespondență de la Întâlnirea Comisiei de dialog catolico-ortodox (II)
20.09.2016, Francavilla al Mare (Catholica) - În cadrul celei de-a 14-a Sesiuni Plenare a Comisiei Internaționale pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe, care se desfășoară în perioada 15-22 septembrie 2016, la Francavilla al Mare, regiunea Abruzzo, Italia, în ziua de duminică, 18 septembrie, membrii delegației catolice au celebrat Sfânta Liturghie în capela de la Villa Maria, unde sunt cazați, și apoi, după micul dejun, au plecat cu toții, cu autocarul, la Sanctuarul de la Manopello, citim în corespondența trimisă de PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, pentru EparhiuaClujGherla.ro.
„La Manoppello, ne-au așteptat călugării franciscani care au în custodie Giulgiul de la Manoppello – un giulgiu al Sfintei Fețe a lui Isus, considerat ca fiind ‘giulgiul care era de-o parte’, despre care vorbește Sfânta Evanghelie de la Ioan. Acest giulgiu, oarecum, ar veni să completeze amprenta de pe Giulgiul din Torino. Istoria lui este destul de complexă: s-a constatat, din studiile făcute, că nu este o pictură, ci mai degrabă este o amprentă lăsată pe pânză. Este foarte vechi, a trecut prin multe locuri și este considerat o punte de legătură între Orient și Occident, pentru că în decursul acestei lungi istorii o parte din timp a fost și la Constantinopol, se spune, și după aceea a ajuns aici, la Manoppello.”
După venerarea Sfântului Giulgiu, au celebrat Sfânta Liturghie reprezentanții comisiei ortodoxe, celebrant principal fiind Arhiepiscopul Job Getcha de Telmessos. „După Sfânta Liturghie, am fost invitați la o masă oferită de călugării franciscani în clădirile din apropierea Sanctuarului Sfintei Fețe de la Manoppello. După masă am plecat la Vasto, unde am vizitat biserica Santa Maria Maggiore. Și aici se află o relicvă – un sfânt Spin din Coroana lui Isus, care de-a lungul timpului a fost purtat în diferite locuri și a ajuns în această biserică, unde este expus și venerat. Am fost primiți de o fraternitate care se ocupă de expunerea acestei relicve, ne-a cântat foarte frumos un cor al acestei fraternități”.
A urmat o procesiune și venerarea relicvariului cu Spinul. „Arhiepiscopul Bruno Forte ne-a oferit detaliile istorice despre biserică și despre relicva pe care o aveam în față. A urmat un moment de rugăciune, s-au cântat cântări, atât după ritul latin cât și după ritul bizantin, și am fost invitați fiecare dintre noi să sărutăm relicva sfântului Spin.” Alt moment semnificativ din Vasto a fost vizitarea „bisericii cu titlul de co-catedrală, a Sfântului Iosif, cu o frumoasă statuie a acestuia și un triptic având în centru icoana Preasfintei Fecioare Maria – Odighitria, în partea stângă pe Sfântul Nicolae de la Mira Liciei și, de cealaltă parte, pe Sfânta Caterina din Alexandria.”
„Icoana Preasfintei Fecioare se spune că a fost zugrăvită de Mihail Grecul din Valona, un pictor albanez. Această icoană orientală – pe care ei o numesc Maica Milostivirii – care a ajuns să fie venerată aici, la Vasto, este o punte între Orient și Occident.” Și aici s-a făcut un moment de rugăciune, de venerație, cu cântece latine și bizantine. În continuare, membrii comisiei au fost invitați de către autoritățile locale la o recepție, la palatul marchizului D’Avalos. „După sosirea la acest palat, care este și muzeu de artă, primarul orașului Vasto a ținut o alocuțiune, arătând cum și Vasto este o localitate punte între Occident și Orient, prin sfinții care au trăit acolo și prin toate celelalte vestigii… După alocuțiune și vizitarea muzeului în care se aflau și tablouri de mare valoare artistică, a fost o mică agapă și discuții cu invitații care erau de față și cu primarii, primarul din Vasto și alți doi primari ai unor localități învecinate.”
„Apoi ne-am îndreptat spre abația San Giovanni in Venere a Fossacesia. Este o abație foarte frumoasă, o construcție de piatră cu un portal de intrare, am coborât direct în criptă, unde am admirat câteva fresce de artă romanică, foarte asemănătoare cu iconografia bizantină, din nou, punte între Orient și Occident, și din nou ne-a primit acolo primarul din Vasto și cu abatele mănăstirii. Apoi am mers în biserica centrală, care este imensă, și acolo ne-a vorbit din nou Arhiepiscopul Mitropolit Bruno Forte. După aceea am făcut o scurtă rugăciune, un moment de liniște, ne-am rugat la Spiritul Sfânt și am coborât la o scurtă gustare în clauzura mănăstirii.”
„În toate localitățile unde ne-am oprit am fost primiți foarte frumos, ne întâmpinau primarii prin cuvinte de salut și după aceea s-au oprit și la celebrările noastre. Ne-a impresionat faptul că eram foarte așteptați și bine primiți și de către diferite asociații laice – oameni frumos îmbrăcați în diferite costume… De asemenea, am remarcat și faptul că Arhiepiscopul Bruno Forte este ca un adevărat părinte și foarte apreciat, atât de autoritățile locale cât și de cele universitare și politice, și atmosfera, în general, a fost de frățietate, de bucurie-împreună, în momente de discretă rugăciune în alternanță, dar și împreună. Toate acestea au creat o mai mare apropiere între noi, acum, când ne apropiem de ultimele trei zile ale Întâlnirii Plenare de Dialog Teologic, în care va trebui să lucrăm intens pentru a putea finaliza documentul pe care ni l-am propus, despre Sinodalitate și Primat în Biserica Creștină din primul mileniu”.
În încheiere, PS Florentin invită preoții și credincioșii Eparhiei pe care o păstorește, dar și pe toți iubitorii de pace și unitate, la rugăciune, pentru ca acest important moment din viața Bisericii să fie, după voința lui Dumnezeu, un nou pas spre împlinirea scopului propus, cel al unității creștine: „Ne rugăm în continuare Bunului Dumnezeu să putem face pași semnificativi în acest dialog, invităm și comunitățile noastre să se roage: așa cum aici, Arhiepiscopul Bruno Forte a invitat toate comunitățile Arhidiecezei de Chieti-Vasto să se unească în rugăciune, la fel îi invităm și pe credincioșii noștri se roage, pentru ca Bunul Dumnezeu să ne lumineze și, într-adevăr, să putem face progrese pe drumul unității, despre care, sigur, nimeni nu știe când și cum se va realiza, dar toți am dori să fie un drum cât mai bun și mai plăcut lui Dumnezeu.”
Comisia Mixtă Internațională pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe a fost înființată de Sfântul Ioan Paul al II-lea și Patriarhul Ecumenic Dimitrios I, cu ocazia vizitei Papei la Fanar, în 30 noiembrie 1979. Prima sesiune plenară a Comisiei a avut loc în 1980, în insulele grecești Patmos și Rodi. În anul 2000, s-a produs o întrerupere de 6 ani a dialogului, care a fost apoi reluat prin cea de-a IX-a reuniune – la Belgrad, în anul 2006. Au urmat întâlnirile de la: Belgrad (2006), Ravenna (2007), Paphos – Cipru (2009), Viena (2010), Amman, Iordania (2014) și actuala întâlnire de la Chieti, Italia.
În comunicatul organizatorilor se arată că „în cadrul sesiunii plenare de la Chieti, Comisia Mixtă Internațională pentru Dialogul Teologic va lua în dezbatere o schemă de document pregătită de Comitetul de coordonare a Comisiei, care s-a reunit la Roma anul trecut. Documentul pregătitor de anul acesta își dorește să continue reflecția începută de Documentul de la Ravenna din 2007 cu privire la câteva trăsături, împărtășite de catolici și ortodocși, ale unui primat la nivel de Biserică universală care să fie acceptat de toți ca slujire a unității Bisericii. Tema abordată atinge inima contenciosului istoric dintre catolici și ortodocși”.
Imagini
