Papa Francisc: A fi „milostivi ca Tatăl” nu este un slogan, este un mod de viață
22.09.2016, Vatican (Catholica) - Miercuri, 21 septembrie 2016, Papa Francisc a reflectat asupra motoului Jubileului Milostivirii, „Milostivi ca Tatăl”, spunându-le pelerinilor din Piața San Pietro că în timp ce imitarea iubirii lui Dumnezeu poate părea imposibilă, este important efortul autentic mai degrabă decât cantitatea. A fi „milostivi ca Tatăl” nu este doar „un slogan de efect, ci o angajare de viață”. Sfântul Părinte a ridicat însă întrebarea dacă cuvintele lui Isus adresate discipolilor Săi în Evanghelia lui Luca sunt realiste și dacă „este cu adevărat posibil a iubi așa cum iubește Dumnezeu și a fi milostivi ca El?” Papa Francisc le-a vorbit miilor de pelerini prezenți în Piața San Pietro pentru audiența sa generală săptămânală.
Privind înapoi la istoria mântuirii, Pontiful a subliniat că „toată revelația lui Dumnezeu este o iubire neîncetată și neobosită față de oameni: Dumnezeu este ca un tată sau ca o mamă care iubește cu iubire insondabilă și o revarsă din belșug asupra fiecărei creaturi. Moartea lui Isus pe cruce este culmea istoriei de iubire a lui Dumnezeu cu omul. O iubire atât de mare pe care numai Dumnezeu o poate realiza. Este evident că, raportată la această iubire care nu are măsură, iubirea noastră mereu va avea lipsuri. Dar când Isus ne cere să fim milostivi ca Tatăl, nu se gândește la cantitate! El le cere discipolilor Săi să devină semne, canale, martori ai milostivirii Sale.”
„Și Biserica nu poate decât să fie sacrament al milostivirii lui Dumnezeu în lume, în orice timp și față de toată omenirea. De aceea, fiecare creștin este chemat să fie martor al milostivirii, și aceasta are loc în drumul de sfințenie. Să ne gândim la câți sfinți au devenit milostivi pentru că și-au lăsat inima umplută de milostivirea divină. Au dat trup iubirii Domnului, revărsând-o în necesitățile multiple ale omenirii suferinde. În această înflorire a atâtor forme de caritate este posibil să percepem reflexiile chipului milostiv al lui Cristos.”
Sfântul Părinte a spus că în timp ce Dumnezeu „este cu siguranță desăvârșit”, dacă îl considerăm doar astfel, „devine imposibil pentru oameni să tindă la acea desăvârșire absolută. În schimb, a-l avea în fața ochilor ca milostiv ne permite să înțelegem mai bine în ce constă desăvârșirea Sa și ne stimulează să fim ca El, plini de iubire, de compasiune, de milostivire”. Papa Francisc a întrebat apoi „Ce înseamnă pentru discipoli a fi milostivi?” – a ierta și a dărui.
„Milostivirea se exprimă, înainte de toate, în iertare… De fapt, iertarea este pilastrul care susține viața comunității creștine, pentru că în ea se arată gratuitatea iubirii cu care Dumnezeu ne-a iubit cel dintâi. Creștinul trebuie să ierte! Dar pentru ce? Pentru că a fost iertat. Noi toți care suntem aici, astăzi, în piață, am fost iertați… Și pentru că noi am fost iertați, trebuie să iertăm… Adică a ierta ofensele, a ierta atâtea lucruri, pentru că noi am fost iertați de atâtea ofense, de atâtea păcate. Și astfel este ușor să iert: dacă Dumnezeu m-a iertat, pentru ce nu trebuie să-i iert pe alții? Sunt eu mai mare decât Dumnezeu? Acest pilastru al iertării ne arată gratuitatea iubirii lui Dumnezeu, care ne-a iubit cel dintâi.”
„A judeca și a condamna pe fratele care păcătuiește este greșit. Nu pentru că nu se vrea recunoașterea păcatului, ci pentru că a-l condamna pe păcătos rupe legătura de fraternitate cu el și disprețuiește milostivirea lui Dumnezeu, care în schimb nu vrea să renunțe la niciunul dintre fiii săi. Nu avem puterea de a-l condamna pe fratele nostru care greșește, nu suntem mai presus de el: mai degrabă avem datoria de a-l recupera la demnitatea de fiu al Tatălui și de a-l însoți pe drumul său de convertire.”
Isus ne indică și un al doilea verb: „a dărui”. „Dumnezeu dăruiește dincolo de meritele noastre, dar va fi și mai generos cu aceia care aici pe pământ au fost generoși. Isus nu spune ce li se va întâmpla celor care nu dăruiesc, însă imaginea ‘măsurii’ constituie un avertisment: cu măsura iubirii cu care dăm, noi înșine suntem cei care decidem cum vom fi judecați, cum vom fi iubiți… În măsura în care se primește de la Dumnezeu, se dăruiește fratelui, și în măsura în care se dăruiește fratelui, se primește de la Dumnezeu!” „Iubirea milostivă este singura cale de parcurs… Trebuie să iertăm, să fim milostivi, să trăim viața noastră în iubire. Această iubire permite discipolilor lui Isus să nu piardă identitatea primită de la El și să se recunoască drept fii ai aceluiași Tată.”
