Papa Francisc: Nu unei religii de machiaj și aparențe
11.10.2016, Vatican (Catholica) - Isus ne cere să facem binele cu umilință, ferindu-ne de aparență și de prefăcătorie, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie pe care a celebrat-o marți, 11 octombrie 2016, pomenirea liturgică a Sfântului Ioan al XXIII-lea, în capela reședinței sale din Casa Santa Marta. Comentând lecturile biblice ale zilei, Pontiful a atras atenția asupra pericolului unei „religii de machiaj”. Calea Domnului este calea umilinței. Libertatea creștină vine de la Isus, „nu de la faptele noastre”, a remarcat Sfântul Părinte, făcând referință la prima lectură biblică din Liturghie, luată din Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Galateni (5,1-6), citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Faptele omului sunt și în atenția lui Isus, în Evanghelia zilei (Luca 11,37-41). Domnul îi reproșează unui fariseu atașamentul față de aparențe și nu față de esențialul credinței. Acelui învățător al legii care îl criticase pe Isus pentru că nu făcuse ritualul spălării înainte de prânz, Domnul îi răspunde fără echivoc: „Voi, fariseii, curățați exteriorul paharului și al farfuriei, dar în interiorul vostru sunteți hrăpăreți și răutăcioși” (v. 39). „Isus repetă acest lucru de multe ori în Evanghelie față de acești oameni. Interiorul vostru este plin de răutate, nu este drept, nu este liber. Sunteți sclavi pentru că nu acceptați dreptatea care vine de la Dumnezeu, dreptatea pe care ne-a dat-o Isus”.
Într-un alt pasaj al Evangheliei, a continuat Papa Francisc, aflăm că Isus cere să ne rugăm fără a ne face văzuți, fără aparențe. Unii se rugau și dădeau de pomană ca să fie admirați. Domnul, în schimb, arată calea umilinței. Ceea ce contează, spune Isus, este libertatea pe care ne-a dat-o răscumpărarea, pe care ne-a dat-o iubirea, pe care ne-a dat-o noua creație a Tatălui: „Este libertatea interioară, acea libertate prin care se face binele în ascuns, fără a trâmbița, pentru că drumul adevăratei religii este același drum pe care a mers Isus: umilința, înjosirea. Iar Isus, după cum spune Apostolul Paul filipenilor, s-a înjosit pe sine, s-a nimicit pe sine. Este singura cale pentru a scoate din noi egoismul, lăcomia, mândria, vanitatea, lumescul.”
„Dimpotrivă, acești oameni pe care Isus îi dojenește sunt oameni care urmează o religie de machiaj: aparența, a se face văzuți, a se preface ca să apară, dar în interiorul lor… Isus folosește pentru acești oameni o imagine foarte puternică: morminte văruite, frumoase pe din afară, dar înăuntru, pline de oase și putreziciune”. Isus ne îndeamnă să facem binele cu umilință. „Poți să faci tot binele pe care-l vrei, dar dacă nu-l faci cu umilință, cum ne învață Isus, acest bine nu este de folos, fiind un bine care vine de la tine, de la siguranța ta, nu de la răscumpărarea pe care Isus ne-a dăruit-o”. Mântuirea vine pe calea umilinței și a înjosirii, pentru că nu se ajunge niciodată la umilință fără umiliri. „Să cerem Domnului să nu obosim să mergem pe această cale, să nu obosim să respingem această religie a aparențelor, a prefăcătoriei. Și să mergem făcând binele în tăcere, gratuit, după cum noi gratuit am primit libertatea noastră interioară. El să păzească libertatea noastră interioară. Să cerem harul acesta.”

