Papa Francisc către luterani: Urmați-l pe Isus
14.10.2016, Vatican (Catholica) - Întrebat fiind joi ce îi place și ce nu îi place la comunitatea eclezială luterană, Papa Francisc a spus că îi plac luteranii care sunt discipoli activi ai lui Cristos, dar și că îi displac creștinii care sunt ipocriți sau care au o credință călduță. Răspunsul Papei a venit la o audiență cu pelerinii luterani, primiți în Vatican pe 13 octombrie. „Îmi plac toți luteranii buni, da?”, a spus el. „Sunt mulți cei buni, luteranii care îl urmează cu adevărat pe Isus Cristos. Pe de altă parte nu îmi plac catolicii căldicei, nici luteranii căldicei.” De asemenea i-a condamnat pe acei creștini care, a spus el, au o „atitudine ipocrită”, Papa susținând că nu poți fi creștin fără a trăi ca un creștin.
Audiența cu luteranii a avut loc înaintea călătoriei papale în Suedia pentru comemorarea mixtă a 500 de ani de la Reforma protestantă. Întâlnirea din Suedia va sublinia și cei 50 de ani de dialog oficial între catolici și luterani. Călătoria va încheia ceea ce a fost o lună plină de vizite ecumenice pentru Papa Francisc, de la întâlnirea cu Patriarhul Ilia al II-lea, liderul Bisericii Ortodoxe Georgiene, la mai recenta întâlnire din Vatican cu Arhiepiscopul anglican Justin Welby de Canterbury. Comentând asupra ipocriziei privind tema refugiaților, Papa Francisc a spus că este o contradicție între a dori apărarea creștinismului din Orientul Mijlociu și opoziția față de ajutorarea refugiaților și a celor de alte religii, ceea ce înseamnă a dori să dai afară pe cineva „care are cu adevărat nevoie de ajutorul meu”. „Dacă spun că sunt creștin dar fac acestea, sunt ipocrit”, a afirmat el. Un exemplu de „coerență creștină”, pe de altă parte, poate fi găsit în parabola Bunului Samaritean. „Un doctor al legii a trecut, a privit și a plecat. Un preot a trecut, privit și plecat.” Dar „un păcătos a trecut, a simțit milă și s-a apropiat de el (de cel rănit) și l-a ajutat.”
Papa a subliniat: „Aceasta este calea pe care trebuie să o urmăm, calea ecumenică dintre noi. A-i ajuta pe ceilalți, a-i ajuta pe nevoiași, a-i ajuta pe frații și pe surorile aflate în nevoie și a ne ruga.” Și a explicat: „Mărturia pe care lumea o așteaptă de la noi este mai ales aceea de a face vizibilă milostivirea pe care Dumnezeu o are față de noi prin slujirea celor mai săraci, a celor bolnavi, a celui care a părăsit propria țară pentru a căuta un viitor mai bun pentru sine și pentru cei dragi ai săi. Punându-ne în slujba celor mai nevoiași experimentăm că suntem deja uniți: milostivirea lui Dumnezeu e cea care ne unește.” Adresându-se tinerilor a încheiat: „În timp ce teologii duc înainte dialogul în domeniul doctrinal, voi continuați să căutați cu insistență ocazii pentru a vă întâlni, a vă cunoaște mai bune, a vă ruga împreună și a oferi ajutorul vostru unii altora și tuturor celor care sunt în nevoie. Astfel, liberi de orice prejudecată și încrezându-vă numai în Evanghelia lui Isus Cristos, care vestește pacea și reconcilierea, veți fi adevărați protagoniști ai unei noi perioade a acestui drum, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va conduce la comuniunea deplină. Eu vă asigur de rugăciunea mea, și voi, vă rog, rugați-vă pentru mine, care am atâta nevoie. Mulțumesc!”

