Papa Francisc: Să facem din unitate o prioritate
01.11.2016, Lund (Catholica) - Aflat în Suedia pentru evenimentele prilejuite de împlinirea a 500 de ani de la Reformă, Papa Francisc a ascultat mărturii impresionante din partea atât a unor catolici cât și a unor luterani care lucrează pentru o societate mai bună, mulțumindu-le pentru mărturia lor și rugându-se pentru o mai mare unitate. Împlinirea a 500 de ani de la Reformă „o trăim cu spirit reînnoit și având conștiința că unitatea dintre creștini este o prioritate, pentru ca să recunoaștem că între noi este mult mai mult ceea ce ne unește decât ceea ce ne desparte”, a spus Pontiful la un eveniment ecumenic din Malmo, Suedia, în ziua de luni, 31 octombrie 2016.
Sfântul Părinte a explicat că drumul spre unitate întreprins până acum este „un mare dar” de la Dumnezeu. „Dialogul dintre noi a permis să aprofundăm înțelegerea reciprocă, să generăm încredere reciprocă și să confirmăm dorința de a merge spre comuniunea deplină”. Papa a subliniat apoi domeniile comune de cooperare ca un exemplu concret al pașilor făcuți. În cadrul celebrării ecumenice din Malmö, el a fost salutat de Episcopul dr. Munib A. Younan, președintele Federației Luterane Mondiale: „Îmi produce o imensă bucurie să mă aflu aici astăzi, dând mărturie despre lucrarea Duhului Sfânt care seamănă unitate între discipolii lui Isus”.
Întâlnirea istorică, a spus el, transmite lumii întregi mesajul că convingerile religioase puternice „pot conduce spre reconciliere pașnică mai degrabă decât să contribuie mereu la mai multe conflicte în lumea noastră deja tulburată”. Înainte de discursurile lor, Papa și Episcopul Younan au ascultat patru mărturii. Legat de mărturia dată de Pranita Biswasi, o femeie luterană din districtul Orissa, India, delegat al Federației Luterane Mondiale la summitul despre climă, din 2015, de la Paris, care a vorbit despre efectele schimbării climatice asupra săracilor, Papa a spus că creația „este o manifestare a iubirii imense a lui Dumnezeu față de noi”.
Pontiful a susținut și el afirmația că cel mai mare impact al schimbărilor climatice cade adesea „asupra persoanelor mai vulnerabile și cu mai puține resurse, care sunt constrânse să emigreze pentru a se salva de efectele schimbărilor climatice”. Toți sunt responsabili „de protejarea creației, în mod deosebit noi, creștinii. Stilul nostru de viață, comportamentele noastre trebuie să fie coerente cu credința noastră”. După ce l-a ascultat pe Mons. Héctor Fabio Henao Gaviria din Columbia, director al Caritas și al Secretariatului Național pentru Pastorația Socială, vorbind despre problema violenței în Columbia, despre inițiativele Caritas și nevoia de pace în țară, Papa a spus: „Este o veste bună să știm că creștinii se unesc pentru a da viață la procese comunitare și sociale de interes comun”.
A făcut apoi referire la mărturia Margueritei Barankitse din Burundi. După ce a primi amenințări cu moartea pentru că a vorbit împotriva conflictului care a izbucnit în țară anul trecut, ea s-a refugiat în Rwanda. Barankitse este catolică și fondatoare a organizației Maison Shalom, un complex de școli, spitale și o rețea de îngrijire care se extinde peste tot în Burundi, concentrându-se în mod specific pe bunăstarea copiilor și oprirea discriminărilor etnice. Papa a spus: „Este ceva admirabil și, în același timp, un apel de a lua în serios nenumărate situații de vulnerabilitate îndurate de atâtea persoane lipsite de apărare, cele care nu au glas. Ceea ce tu consideri ca o misiune a fost o sămânță, o sămânță care a produs roade îmbelșugate, și astăzi, grație acestei semințe, mii de copii pot să studieze, să crească și să recupereze sănătatea. Ai pariat pe viitor! Mulțumesc.”
Ultima mărturie ascultată de Papa înainte de discursul său a fost dată de Rose Lokonyen, refugiată din Sudanul de Sud, trăind în Kenya, care a concurat la Jocurile Olimpice din 2016 de la Rio ca membră a primei echipe a refugiaților care a participat vreodată la Jocuri. Lokonyen a fugit cu familia ei în Kenya când avea doar 4 ani, trăind acolo într-o tabără de refugiați timp de 16 ani înainte de a se alătura echipei olimpice. Pontiful a lăudat-o pe Rose pentru că „a știut să scoată profit din talentul pe care Dumnezeu i l-a dat prin sport. În loc să irosească forțele sale în situații potrivnice, le-a folosit într-o viață rodnică. În timp ce ascultam povestea ta, îmi venea în minte viața atâtor tineri care au nevoie de mărturii ca a ta.”
„După ce am ascultat aceste mărturii puternice, care ne fac să ne gândim la viața noastră și la modul în care răspundem la situațiile de necesitate care se găsesc lângă noi, doresc să mulțumesc tuturor guvernelor care îi asistă pe refugiați, tuturor guvernelor care îi asistă pe evacuați și pe cei care cer azil, pentru că fiecare acțiune în favoarea acestor persoane care au nevoie de protecție reprezintă un mare gest de solidaritate și de recunoaștere a demnității lor. Pentru noi creștinii este o prioritate să mergem în întâmpinarea celor respinși… a celor marginalizați din lumea noastră și să facem tangibilă duioșia și iubirea milostivă a lui Dumnezeu… Nouă creștinilor ni se cere astăzi să fim protagoniști ai revoluției duioșiei.”
A vorbit apoi despre situația Episcopului caldeean Antoine Audo de Alep, prezent la eveniment, și care a oferit o mărturie după ce au vorbit Papa și Episcopul Younan. În contextul suferințelor inimaginabile cauzate de conflictul sirian, care durează de peste cinci ani, „este într-adevăr eroic că rămân acolo bărbați și femei pentru a acorda asistență materială și spirituală celui care este în necesitate. Este admirabil și că tu, dragă frate Antoine, continui să lucrezi în mijlocul atâtor pericole pentru a ne relata situația dramatică a sirienilor. Fiecare dintre ei este în inima noastră și în rugăciunea noastră. Implorăm harul convertirii inimilor celor care dețin responsabilitatea destinelor lumii, ale acelei regiuni și ale tuturor celor care intervin în ea.”
Legături
Imagini
