Rugăciunea pentru vii și morți, cea mai simplă faptă de milostivire
05.11.2016, București (Catholica) - Cu acest titlu semnează PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, editorialul numărului pe luna noiembrie – lună dedicată sufletelor din purgator – al revistei „Actualitatea creștină”. „A-l ruga pe Dumnezeu pentru cei vii și pentru cei morți închide șirul faptelor de milostivire sufletească și este, de fapt, o sinteză a celorlalte”, scrie Episcopul în articolul publicat și online, pe situl revistei, Actualitatea-Crestina.ro.
După ce amintește că rugăciunea „este întâlnirea dintre setea lui Dumnezeu și a noastră – lui Dumnezeu îi este sete să ne fie nouă sete de El”, conform Catehismului Bisericii Catolice, PS Cornel afirmă: „De fapt, rugăciunea creștină este o relație de legământ între Dumnezeu și om în Cristos. Ea este lucrare a lui Dumnezeu și a omului; izvorăște din Duhul Sfânt și din noi, îndreptându-se cu totul către Tatăl, devenind astfel fundament, bază a tuturor faptelor de milostivire. A ne ruga unii pentru alții ne amintește de o altă realitate a credinței noastre: comuniunea sfinților, realitate pe care o mărturisim în Crez și pe care o celebrăm an de an în sărbătoarea Tuturor Sfinților, sărbătoare care ne amintește că Paradisul nu este separat de noi, că este o legătură între noi care suntem încă pe drum și cei care trăiesc în Împărăția lui Dumnezeu.”
Cea mai puternică rugăciune, citim în continuare, este Sfânta Liturghie, „care realizează comuniunea și unitatea cea mai profundă dintre noi este Sfânta Liturghie. Este momentul cel mai profund al rugăciunii noastre pentru ceilalți: nu se bazează pe faptele noastre, ci este Cristos cel care mijlocește pentru noi. […] Atunci când se celebrează sau îi cerem preotului să celebreze Sfânta Liturghie pentru vii sau pentru morți, se împlinește o faptă de milostivire, o faptă de caritate. Noi ne rugăm pentru cei morți pentru că suntem uniți cu ei în mod tainic, dar real.”
„Când ne rugăm pentru cineva care se prezintă în fața lui Dumnezeu”, continuă PS Cornel, „chiar dacă nu cunoaștem acea persoană, în acel moment, sufletul său poate beneficia de rugăciunea noastră, care este un act de iubire. Este un adevărat act de milostivire să te rogi pentru răposații de care nimeni nu-și mai aduce aminte. Pe de altă parte, e adevărat că, tocmai în virtutea comuniunii sfinților, noi nu murim singuri. Spunem și în rugăciunea Bucură-te, Marie: ‘Roagă-te pentru noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre’. A nu lăsa ca cineva să moară singur este parte din această faptă de milostivire, aceea de a ne ruga pentru cei vii și pentru cei răposați. Deci, să ne străduim ca, prin rugăciunea noastră, nimeni să nu moară singur!”
Articolul se încheie subliniind că „pentru a împlini această faptă de milostivire, nu trebuie să mergem într-un loc anume sau să așteptăm un timp anume, nici să facem un efort extraordinar. O putem săvârși chiar acum, rostind împreună, de exemplu, invocația din Rozariul Divinei Îndurări: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, ai milă de noi și de întreaga lume!”
