Papa Francisc către prizonieri: Nu vă pierdeți speranța
06.11.2016, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a celebrat duminică o Liturghie specială pentru prizonieri, în Bazilica San Pietro, spunându-le că în timp ce a plăti prețul pentru ceea ce au comis este necesar, nu trebuie să își piardă vreodată speranța de viitor sau dorința de libertate adevărată. În predica din 6 noiembrie Pontiful a amintit că Sf. Paul, în scrisoarea sa către Romani, se referă la Dumnezeu ca „Dumnezeul speranței”.
„Este ca și cum ar vrea să ne spună și nouă: ‘Dumnezeu speră’; și oricât de paradoxal poate să pară, este chiar așa: Dumnezeu speră! Milostivirea Sa nu îl lasă liniștit. Este ca acel Tată din parabolă, care speră mereu în întoarcerea fiului care a greșit. Nu există repaus nici odihnă pentru Dumnezeu până când nu a regăsit oaia care se pierduse. Așadar, dacă Dumnezeu speră, atunci speranța nu poate să fie luată nimănui, pentru că este forța pentru a merge înainte; este tinderea spre viitor pentru a transforma viața; este un brânci spre ziua de mâine, pentru ca iubirea cu care, în pofida a toate, suntem iubiți să poată deveni drum nou… Așadar, speranța este dovada interioară a forței milostivirii lui Dumnezeu, care cere să se privească înainte și să se învingă, cu credința și abandonarea în El, atracția spre rău și spre păcat.”
Jubileul Prizonierilor – celebrat pentru prizonieri și familiile lor, pentru angajații și capelanii închisorilor, și pentru diferitele asociații care îi asistă în interiorul și în afara sistemului de închisori – a avut loc în 5 și 6 noiembrie, în Roma, ca parte a mai largului Jubileu al Milostivirii convocat de Papa Francisc. Aproximativ 4000 de persoane au participat, dintre care un sfert prizonieri din 12 țări ale lumii. Bazilica a fost deschisă de la 7:30AM pentru eveniment, înaintea Liturghiei fiind momente muzicale, dar și mărturii date de patru participanți, precum și recitarea Rozariului.
„Dragi deținuți, este ziua Jubileului vostru!”, a spus Sfântul Părinte la predică. „Fie ca astăzi, în fața Domnului, speranța voastră să fie aprinsă.” A vorbit de vestea eliberării, adusă de Jubileu, conducând de aici la „dorința de libertate adevărată (care) este o misiune la care Biserica nu poate renunța”. A vorbit despre ipocrizia celor care văd în prizonieri doar persoane ce au greșit, fără a crede în reabilitare, în reinserarea în societate. „În fața lui Dumnezeu nimeni nu se poate considera drept”, a mai spus Papa. „Nimeni nu poate trăi fără certitudinea de a găsi iertarea! Tâlharul căit, răstignit împreună cu Isus, l-a însoțit în paradis. De aceea, nimeni dintre voi să nu se închidă în trecut!”
„Credința, chiar dacă este mică precum un grăunte de muștar, este în măsură să mute munții”, a spus Papa spre finalul predicii. „De câte ori forța credinței a permis să se pronunțe cuvântul iertare în condiții omenește imposibile! Persoane care au îndurat violențe sau samavolnicii asupra lor însele sau asupra celor dragi ai lor sau asupra propriilor bunuri… Numai forța lui Dumnezeu, milostivirea, poate să vindece anumite răni. Și acolo unde la violență se răspunde cu iertarea, acolo și inima celui care a greșit poate să fie învinsă de iubirea care înfrânge orice formă de rău. Și astfel, printre victime și printre vinovați Dumnezeu ridică autentici martori și făcători de milostivire.”
A încheiat invocând-o pe Maria: „Astăzi o venerăm pe Fecioara Maria în această statuie care o reprezintă ca Mamă care ține în brațe pe Isus cu un lanț rupt, lanțul sclaviei și al închisorii. Ea să îndrepte asupra fiecăruia dintre voi privirea sa maternă; să facă să izvorască din inima voastră forța speranței pentru o viață nouă și demnă de a fi trăită în libertate deplină și în slujirea față de aproapele.”
