Papa Francisc: Osânda veșnică nu este o sală de tortură ci îndepărtarea de Dumnezeu
25.11.2016, Vatican (Catholica) - A alege îndepărtarea de Dumnezeu înseamnă osândirea veșnică, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 25 noiembrie 2016, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Pontiful ne avertizează să nu dialogăm niciodată cu diavolul, seducător și înșelător, ci să avem mereu în vedere întâlnirea cu Domnul, din Ziua Judecății. În aceste ultime două zile din anul liturgic în ritul latin, Biserica reflectează la sfârșitul lumii, despre care Pontiful a vorbit inspirându-se din prima lectură, luată din Apocalipsul Sfântului Apostol Ioan, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Întrebându-se în legătură cu Judecata Finală și întâlnirea cu Isus, Pontiful a spus că primul care va fi judecat este dragonul, șarpele străvechi – care este diavolul și Satana – și pe care îngerul coborât din cer îl aruncă în abis și îl leagă „astfel încât să nu mai dăuneze națiunilor, căci el este seducătorul”. „El este un mincinos; mai mult, este tatăl minciunii; el generează minciuna, este un escroc. Te face să crezi că dacă vei mânca acest măr vei fi ca Dumnezeu. Îți vinde această minciună și tu o cumperi, la final revelându-se a fi o înșelăciune, ruinându-ți viața. Însă ce putem face noi pentru a nu ne lăsa păcăliți de diavol? Isus ne învață să nu dialogăm niciodată cu diavolul. Cu diavolul nu se dialoghează, după cum nici Isus nu o făcea. Îl alunga, îi cerea să îi spună numele, dar nu dialoga.”
Pontiful a explicat că nici în deșert Isus nu a vorbit în nume propriu, fiind pe deplin conștient de pericol. În cele trei răspunsuri pe care le-a dat diavolului, Isus s-a apărat prin cuvântul lui Dumnezeu, prin cuvântul Sfintei Scripturi. Așadar, să nu se discute niciodată cu acest „mincinos” și „escroc”. În paginile Apocalipsului apar sufletele martirilor, cei smeriți, după cum observă Papa, care au dat mărturie despre Cristos, care nu l-au adorat pe diavol și pe cele ale sale, precum banul, mondenitatea, orgoliul, preferând să își dea viața pentru a-i rămâne fideli Domnului Isus.
Domnul îi va judeca pe cei mari și pe cei mici după faptele lor, după cum este scris în Apocalips, condamnații fiind aruncați în lacul cu foc, Pontiful oprindu-se asupra acestei „a doua morți”: „Osânda veșnică nu este o sală de tortură; este descrierea acestei a doua morți – este o a doua moarte. Cei care vor fi osândiți nu vor fi primiți în Împărăția Cerurilor, pentru că au urmat propria cale, îndepărtându-se de Dumnezeu; trec prin fața Domnului dar decid să se îndepărteze de Dumnezeu.” Îndepărtare pentru totdeauna de Dumnezeu care este dătător de fericire, de Dumnezeu care ține mult la noi, această îndepărtare însemnând focul, osânda eternă.
Ultima imagine din Apocalips se deschide însă către speranță, și tot astfel face și Papa Francisc: Dacă ne deschidem inimile, după cum ne cere Isus, și nu mergem pe drumul nostru, vom avea „bucuria și mântuirea”, „Cerul nou și pământul nou” despre care se istorisește în prima lectură din Liturghia zilei. Pontiful ne îndeamnă să ne lăsăm „mângâiați” și „iertați” de Isus, fără orgoliu, ci cu speranță: „Speranța care deschide inimile față de întâlnirea cu Isus. Aceasta ne așteaptă, întâlnirea cu Isus. Este frumos, este foarte frumos. El ne cere să fim smeriți și să spunem: ‘Doamne’. Va fi suficient acel cuvânt și El va face restul.”