Episcopii maltezi au emis și ei norme privind divorțații recăsătoriți

13.01.2017, Valletta (Catholica) - În timp ce dezbaterea privind „Amoris laetitia” continuă, Episcopii maltezi au publicat un set de indicații pastorale ce permit divorțaților recăsătoriți, în anumite cazuri, după un „discernământ onest”, să primească Împărtășania. Introducerea la noile norme afirmă că „asemenea stelei care i-a condus pe magi la întâlnirea cu Isus”, exortația papală „luminează familiile noastre în drumul lor spre Isus, ca discipoli ai Săi”.

Mesajul abordează inclusiv cazul cuplurilor și familiilor în „situații complexe”, precum cei separați sau divorțați și care au intrat în noi uniuni. În timp ce aceștia și-au pierdut poate prima căsătorie, mulți nu și-au pierdut speranța în Cristos și „doresc fierbinte să trăiască în armonie cu Dumnezeu și cu Biserica, încât ne întreabă ce pot face pentru ca să poată să celebreze Sacramentele Reconcilierii și Euharistiei”. Asemenea magilor, „aceste persoane – uneori după o călătorie extenuantă și dificilă – pot să îl întâlnească pe Cristos care le oferă un viitor chiar și când le este imposibil să meargă pe ruta anterioară”, spun Episcopii.

Printr-un proces „de însoțire și discernământ onest”, Dumnezeu poate să deschidă noi căi acestor oameni, „chiar dacă itinerariile lor de până acum au fost în întuneric, marcate de greșelile trecutului sau de experiențe triste de trădare și abandonare”. Semnat de Arhiepiscopul Charles Scicluna de Malta și de Episcopul Mario Grech de Gozo, indicațiile au fost publicate pe 13 ianuarie și constau din 14 puncte pe care preoții să le folosească în însoțirea cuplurilor aflate în situații iregulare. Punctul de plecare îl reprezintă capitolul 8 din „Amoris laetita”, exortația apostolică a Papei Francisc din 2016, care este dedicată însoțirii, discernerii și integrării fragilității, și unde se găsește controversata notă de subsol 351.

Capitolul 8 tratează printre altele asistența pastorală pentru divorțații recăsătoriți, care – în optica tradițională – nu ar trebui admiși la Împărtășanie dacă nu promit să trăiască precum „frate și soră”, fără relații intime. Limbajul ambiguu, notează CatholicNewsAgency, a condus la incertitudini în această practică și privitor la învățătura și statutul exortației apostolice. Unii susțin că este incompatibilă cu învățătura Bisericii, iar alții că nu a schimbat disciplina Bisericii. Unii văd aici deschiderea unei noi căi de practică pastorală.

În normele lor, Episcopii maltezi pun un accent puternic pe discernământul și pe însoțirea pastorală apropiată pentru formarea conștiințelor cuplurilor divorțate aflate în noi uniuni, în special când sunt implicați și copii. Păstorii sunt încurajați să ajute cuplurile aflate în astfel de situații să își facă „o examinare a conștiinței prin momente de reflecție și de pocăință”, întrebându-i cum au reacționat când prima lor căsătorie a intrat în criză, dacă au căutat sau nu reconcilierea, ce s-a întâmplat cu partenerul și ce consecințe a avut separarea asupra restului familiei și asupra comunității. „Aceasta se aplică în mod special acelor cazuri în care persoana își admite responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei”, spun Episcopii, încurajându-i pe preoți să cântărească cu atenție „responsabilitatea morală” în situațiile particulare.

În acest proces o atenție specială trebuie acordată „constrângerilor condiționante și circumstanțelor atenuante”, căci pot exista anumiți factori care fie limitează capacitatea de a lua decizia, fie „diminuează imputabilitatea sau responsabilitatea pentru o acțiune”, precum teama, violența, imaturitatea, anxietatea sau diferiți factori psihologici sau sociali. Citând „Amoris laetitia”, Episcopii spun că în urma acestor „constrângeri condiționante și circumstanțe atenuante” nu se mai poate „pur și simplu spune că toți cei aflați în situații iregulare trăiesc într-o stare de păcat de moarte și sunt lipsiți de harul sfințitor”. Este posibil ca chiar și într-o „situație obiectivă de păcat, o persoană să trăiască în harul lui Dumnezeu, să iubească și să poată crește în viața de har și caritate, primind ajutorul Bisericii în acest sens”, spun Episcopii, apelând tot la exortație.

Discernământul este aici foarte important „din moment ce, după cum învață Papa, în unele cazuri acest ajutor poate include Sacramentele”. „Considerând totul în negru și alb, uneori închidem calea harului și creșterii și descurajăm de pe calea sfințirii care dă glorie lui Dumnezeu”, continuă documentul. Prelații consideră că în procesul de discernământ trebuie evaluată și posibilitatea „abstinenței conjugale”. „În ciuda faptului că acest ideal nu este ușor, pot fi cupluri care, cu ajutorul harului, să practice această virtute fără a pune în pericol alte aspecte ale vieții împreună Pe de altă parte, sunt situații complexe unde opțiunea traiului ‘ca frate și soră’ devine imposibilă uman și dă naștere la mai mult rău”, scriu Episcopii maltezi.

Episcopii maltezi susțin că „dacă, în urma procesului de discernământ, asumat cu ‘umilință, discreție și iubire pentru Biserică și învățătura ei, într-o căutare sinceră a voii lui Dumnezeu și cu dorința de a răspunde mai bine ei’, o persoană separată sau divorțată care trăiește într-o nouă relație reușește, cu conștiința informată și luminată, să recunoască și să creadă că este în pace cu Dumnezeu, această persoană nu poate fi blocată în participarea la Sacramentele Reconcilierii și Euharistiei.” Astfel de persoane nu trebuie excluse nici de la a fi nași.

Episcopii își încheie indicațiile subliniind că, „pentru a evita orice motiv de scandal și de confuzie între credincioși, trebuie să facem totul pentru a informa, pe noi și comunitățile noastre, studiind și promovând învățăturile din ‘Amoris letitia’. Această învățătură cere parcurgerea unei ‘convertiri pastorale’. Împreună cu Papa, îi înțelegem pe cei care ar prefera o ‘grijă pastorală mai riguroasă’, dar împreună cu el credem că ‘Isus dorește o Biserică atentă la bunătatea pe care Duhul Sfânt o seamănă în mijlocul slăbiciunilor umane, o Mamă care, în timp ce își exprimă cu claritate învățătura ei obiectivă, ‘face mereu binele pe care îl poate face, chiar dacă în acest proces încălțările i se murdăresc de la noroiul străzii’.”