Arhiepiscopul Welby despre Reformă: A nu se uita violențele care au avut loc
19.01.2017, Vatican (Catholica) - „Un eveniment care trebuie celebrat dar și o memorie care trebuie purificată, cerând iertare”, este modul în cu care Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, împreună cu John Sentamu, Arhiepiscop de York, al doilea sediu important al Bisericii din Anglia, invită să se privească împlinirea celor 500 de ani de la Reforma lui Luther. Aceasta reiese dintr-o scrisoare pe care cei doi prelați au trimis-o comunităților anglicane cu ocazia Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, începută miercuri, 18 ianuarie 2017, inițiativă care cade înainte de Sinodul Bisericii din Anglia de luna viitoare, în timpul căruia va fi amintită această aniversare.
A aminti Reforma la Londra înseamnă a chema direct în cauză istoria Marii Britanii, din moment ce pe calea deschisă de Luther în anul 1517, câțiva ani după aceea – în timpurile lui Henric al VIII-lea – s-a consumat ruptura dintre Canterbury și Roma, cu persecuțiile violente care au urmat. „Numai în Anglia – amintește astăzi Guardian – peste 800 de mănăstiri, abații și conventuri au fost sechestrate, biblioteci distruse, manuscrise pierdute, comori și opere de artă confiscate. Mii de persoane au fost spânzurate, spintecate sau arse în numele convingerilor lor religioase”, citim în materialul de pe Ercis.ro, în traducerea pr. Mihai Pătrașcu.
„Reforma a fost fie un proces de reînnoire, fie de diviziune între creștinii din Europa”, scriu Arhiepiscopii Welby și Sentamu. La această aniversare mulți creștini vor dori să aducă mulțumire pentru marile binecuvântări primite, precum proclamarea evangheliei harului, disponibilitatea Bibliei în propria limbă sau recunoașterea vocației laicilor de a-l sluji pe Dumnezeu în lume și în Biserică. Mulți vor aminti și dauna adusă unității Bisericii în urmă cu cinci secole și care încă mai continuă, sfidând porunca clară a lui Isus la unitatea în iubire. Acei ani tulburi au văzut creștini în competiție unii împotriva altora, până acolo încât mulți au îndurat persecuții și chiar moartea din partea altora care susțineau că-l urmează pe același Domn.”
„O moștenire de neîncredere și competiție care după aceea avea să însoțească extraordinara răspândire globală a creștinismului în secolele care au urmat. O istorie asupra căreia ar trebui să reflectăm mult”. „A aminti Reforma”, conclud Arhiepiscopul de Canterbury și Arhiepiscopul de York, „ar trebui să ne conducă din nou la ceea ce reformatorii voiau să pună în centrul vieții fiecărei persoane, adică încrederea în Isus Cristos. Trebuie să fie un an pentru a reînnoi încrederea în Cristos și numai în El”. Însă, împreună cu aceasta, „a aminti Reforma trebuie să ne ducă și la căință pentru partea pe care am avut-o în perpetuarea diviziunilor. O căință care va trebui să fie legată cu acțiunea pentru a întâlni celelalte Biserici și a întări raporturile cu ele”.
Deși mesajul Arhiepiscopilor Welby și Sentamu nu propun o cerere explicită de iertare din partea Bisericii din Anglia pentru violențele care au avut loc după schismă, ideea că un gest de acest tip poate să aibă loc cu ocazia apropiatului Sinod provoacă oricum discuții la Londra. Fostul parlamentar și ministru Ann Widdecombe, o fostă anglicană trecută la catolicism, a catalogat-o ca o inițiativă „complet inutilă”. În timp ce Catherine Pepinster, fostă directoare a Tablet, cel mai mare săptămânal catolic englez, a amintit că Reforma a fost „o istorie de politici și nu de dispute teologice” și că nu este sigur că „o cerere de iertare este pasul cel mai potrivit”.
