Papa Francisc: Să ne deschidem inimile pentru a fi iertați de Dumnezeu
23.01.2017, Vatican (Catholica) - Marile minuni ale preoției lui Cristos: s-a oferit pe sine însuși pentru noi, odată pentru totdeauna, pentru iertarea păcatelor, acum mijlocește pentru noi în fața Tatălui și se va întoarce pentru a ne duce cu El – sunt cele trei etape ale preoției lui Cristos evidențiate de Papa Francisc în cadrul predicii de la Sfânta Liturghie celebrată luni, 23 ianuarie 2017, în capela Casei Santa Marta, din Vatican. Pontiful a avertizat însă că hula împotriva Duhului Sfânt este un păcat de neiertat. Pornind de la prima lectură a zilei, din Scrisoarea către Evrei, Episcopul Romei a observat că Isus este mijlocitor al alianței pe care Dumnezeu o încheie cu oamenii, iar preoția lui Cristos este cea mai mare minune, care ne face să îi cântăm Domnului un cântec nou, după cum spune Psalmul responsorial, citim pe situl Radio Vatican.
Sfântul Părinte a remarcat faptul că preoția lui Cristos se desfășoară în trei momente. Primul este răscumpărarea: în timp ce preoții Vechiului Testament trebuiau să ofere sacrificii în fiecare an, „Cristos se oferă pe sine însuși, odată pentru totdeauna, pentru iertarea păcatelor”. Cu această minune, „ne-a dus la Tatăl”, „a recreat armonia Creației”. A doua minune este cea pe care Domnul o face acum, adică se roagă pentru noi. „În timp ce noi ne rugăm aici, El se roagă pentru noi, pentru fiecare dintre noi”. De câte ori cerem preoților să se roage pentru noi pentru că „știm că rugăciunea preotului are o anumită putere, chiar în jertfa Sfintei Liturghii”. Pontiful a pus în lumină faptul că a treia minune va fi atunci când Cristos se va întoarce, dar aceasta nu va fi în raport cu păcatul, ci va fi pentru „a face Împărăția veșnică”.
„Este această mare minune, această preoție a lui Isus în trei etape – cea în care iartă păcatele, odată pentru totdeauna, cea în care mijlocește pentru noi și cea care se va împlini când El se va întoarce, dar este și contrariul, ‘neiertata blasfemie’. Este dur să îl auzim pe Isus spunând aceste lucruri, dar El o spune și dacă o spune înseamnă că este adevărat. ‘Adevăr vă spun că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor’ – și noi știm că Domnul iartă tot dacă noi ne deschidem puțin inima. Totul! – ‘păcatele și blasfemiile, oricâte ar fi zis, dar dacă cineva ar zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodată, ci va fi vinovat de un păcat veșnic'”.
Pentru a explica mai bine acest lucru, Suveranul Pontif a făcut referință la ungerea preoțească a lui Cristos, pe care a făcut-o Duhul Sfânt în sânul Mariei. „Și Isus, ca Mare Preot, a primit această ungere. Care a fost prima ungere? În trupul Mariei, cu lucrarea Duhului Sfânt. Și cel ce îl blestemă pe acesta, blestemă fundamentul iubirii lui Dumnezeu, care este răscumpărarea, re-crearea; blasfemia asupra preoției lui Isus. ‘Dar ce rău este Domnul, nu iartă?’ Domnul iartă totul! Dar cine spune aceste lucruri este închis iertării. Nu dorește să fie iertat! Nu se lasă iertat! Aceasta este urâțenia blasfemiei împotriva Duhului Sfânt: a nu se lăsa iertat, pentru că reneagă ungerea preoțească a lui Isus, pe care a făcut-o Duhul Sfânt”.
În încheiere, Succesorul lui Petru s-a întors la marile minuni ale preoției lui Cristos și la „blasfemia de neiertat”, „nu pentru că Domnul nu dorește să ierte totul, ci pentru că acesta este închis, nu se lasă iertat: blestemul împotriva acestei minuni a lui Isus”. „Astăzi ne va face bine, în timpul Liturghiei, să ne gândim că aici, pe altar, se face memoria vie – pentru că El va fi prezent aici – a primei preoții a lui Isus, când își oferă viața Sa pentru noi; este și memoria vie a celei de-a doua preoții, pentru că El se va ruga aici; dar și, în această Liturghie o vom spune după Tatăl nostru, cea de-a treia preoție a lui Isus, când El se va întoarce. La această Liturghie să ne gândim la aceste lucruri frumoase. Și să cerem Domnului harul ca inima noastră să nu se închidă niciodată, să nu se închidă niciodată acestei minuni, acestei mari gratuități”.
