Papa Francisc: În Dumnezeu, dreptatea este milostivire
25.02.2017, Vatican (Catholica) - Pe calea creștinului, adevărul nu se negociază. Trebuie să fim drepți dar nu fără milostivire, după cum ne-a învățat Isus. Conceptul de dreptate alăturat milostivirii s-a aflat în centrul predicii Papei Francisc din cadrul Sfintei Liturghii celebrate vineri, 24 februarie 2017, în capela Casei Santa Marta din Vatican, atrăgând atenția asupra ipocriziei și a capcanei unei credințe reduse la logica privind cazuistica. „Îi este permis unui bărbat să-și lase femeia?”, îl întreabă fariseii pe Isus, ca să-l pună la încercare, după cum ne relatează Evanghelia după Sfântul Marcu, capitolul 10, din liturgia zilei, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Referindu-se la răspunsul lui Isus, Papa Francisc a scos în evidență ceea ce contează cel mai mult în trăirea credinței: „Isus nu spune dacă este permis sau nu este permis, nu intră în logica privind cazuistica, pentru că ei gândeau doar în termenii jalon: „este permis, nu este permis”, „până aici se poate, de aici încolo nu se poate”. Isus nu intră în acea logică ci le adresează o întrebare: „Ce v-a poruncit Moise?” Ce spune în Legea voastră? Iar ei îi explică permisiunea dată de Moise de a scrie un act de despărțire, însă sunt chiar ei cei care cad în capcană. Pentru că Isus îi califică drept „inimi împietrite, spunându-le că tocmai de aceea a scris Moise această lege, și spune adevărul. Fără cazuistică, fără permisiuni. Adevărul.”
Însă, s-a întrebat Papa Francisc, dacă adevărul este acesta iar adulterul este grav, atunci cum se explică faptul că Isus vorbește, nu o dată, cu o adulteră, cu o păgână. „Calea lui Isus – se vede clar – este o cale de la cazuistică la adevăr și milostivire. Isus lasă la o parte cazuistica. Pe aceia care voiau să-l pună la încercare, care gândeau potrivit logicii ‘se poate, nu se poate’, Isus îi califică – nu aici, ci într-un alt fragment din Evanghelie – drept ipocriți. Și în privința celei de-a patra porunci, aceștia refuzau să-și asiste părinții cu scuza că au dat o consistentă ofertă la Biserică. Ipocriți. Cazuistica este ipocrită. Este un mod de a gândi ipocrit. Acest ‘se poate, nu se poate’ devine apoi mai subtil, mai diabolic: dar până unde se poate? Capcana cazuisticii constă în acest: ‘de aici până aici, mai mult nu se poate’.”
Calea creștinului nu cedează așadar la gândirea de tip cazuistic, ci răspunde cu adevăr, însoțit – după exemplul lui Isus – de milostivire, întrucât Isus este „întruparea Milostivirii Tatălui și nu poate să se nege pe sine. Nu poate să se nege pe sine pentru că este Adevărul și Milostivirea Tatălui”. „Aceasta este calea învățată de Isus, o cale dificil de aplicat în fața tentațiilor vieții”, după cum observă Sfântul Părinte. „Când ispita îți atinge inima, acest parcurs de ieșire din cazuistică și de îndreptare spre adevăr și milostivire nu este ușor: este nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a se înainta pe această cale.”
„Și trebuie să cerem mereu: ‘Doamne, fă să fiu drept, însă drept cu milostivire’. Nu un drept acoperit de cazuistică. Să fiu drept în milostivire. Cum ești Tu, Doamne. Cineva cu mentalitate cazuistică ar putea întreba: ‘În Dumnezeu ce este mai important? Dreptatea sau milostivirea? Și acesta este un mod de gândire bolnav, care caută o portiță de ieșire… Ce este mai important? Nu sunt două lucruri, ci este unul singur. În Dumnezeu, dreptatea este milostivire și milostivirea este dreptate. Domnul să ne ajute să înțelegem această cale, care nu este ușoară, dar ne va aduce fericire nouă și va face fericite multe persoane.”
