Papa Francisc: Să nu căutăm frenetic bogăția, ci să ne încredem în Tatăl
26.02.2017, Vatican (Catholica) - Să alegem între Dumnezeu, care nu dezamăgește niciodată, și idolii iluzorii, bogăția – este apelul puternic al Papei Francisc de la rugăciunea Angelus recitată duminică, 26 februarie 2017, în Piața San Pietro luminată de un soare strălucitor și umplută de circa 30.000 de credincioși. Sfântul Părinte ne-a îndemnat să avem încredere în Dumnezeu, pentru că El este un Tată iubitor. Și este foarte important, „în această epocă orfană”, să îl simțim ca Tată. După rugăciune, Pontiful a amintit Ziua Bolilor Rare, care va avea loc marți, 28 februarie. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea pr. Mihai Pătrașcu, publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Pagina evanghelică de astăzi (Matei 6,24-34) este o chemare puternică la a ne încrede în Dumnezeu – să nu uităm: a ne încrede în Dumnezeu – care se îngrijește de ființele vii din creație. El oferă hrană tuturor animalelor, se preocupă de crinii și de iarba câmpului (cf. v. 26-28); privirea Sa binefăcătoare și grijulie veghează zilnic asupra vieții noastre. Ea se scurge sub neliniștea atâtor preocupări, care riscă să ne ia seninătatea și echilibrul; însă această angoasă este adesea inutilă, pentru că nu reușește să schimbe cursul evenimentelor. Isus ne îndeamnă cu insistență să nu ne îngrijorăm pentru ziua de mâine (cf. v. 25.28.31), amintind că mai presus de toate există un Tată iubitor care nu uită niciodată de fiii Săi: a ne încrede în El nu rezolvă în mod magic problemele, ci permite să le înfruntăm cu starea de spirit corectă, în mod curajos – sunt curajos pentru că mă încred în Tatăl meu, care are grijă de toate și care mă iubește atât de mult.
Dumnezeu nu este o ființă îndepărtată și anonimă: este refugiul nostru, izvorul seninătății noastre și al păcii noastre. Este stânca mântuirii noastre, de care ne putem prinde având certitudinea că nu cădem; cine se prinde de Dumnezeu nu cade niciodată! Este apărarea noastră de răul care este mereu la pândă. Dumnezeu este pentru noi marele prieten, aliatul, Tatăl, dar nu întotdeauna ne dăm seama de aceasta. Nu ne dăm seama că avem un prieten, un aliat, un Tată care ne iubește, și preferăm să ne sprijinim pe bunuri imediate pe care le putem atinge, pe bunuri contingente, uitând, și uneori refuzând, binele suprem, adică iubirea paternă a lui Dumnezeu. A-l simți Tată, în această epocă orfană, este atât de important! În această lume orfană, a-l simți Tată. Noi ne îndepărtăm de iubirea lui Dumnezeu când mergem în căutarea obsesivă a bunurilor pământești și a bogățiilor, manifestând astfel o iubire exagerată față de aceste realități.
Isus ne spune că această căutare neliniștită este iluzorie și motiv de nefericire. Și le dăruiește discipolilor Săi o regulă fundamentală de viață: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu” (v. 33). Este vorba de a realiza proiectul pe care Isus l-a vestit în Predica de pe Munte, având încredere că Dumnezeu nu dezamăgește – atâția prieteni sau atâția despre care noi credeam că ne sunt prieteni ne-au dezamăgit; Dumnezeu nu dezamăgește niciodată! Să ne străduim ca administratori fideli ai bunurilor pe care El ni le-a dăruit, chiar și cele pământești, dar fără „a face prea mult”, ca și cum totul, chiar și mântuirea noastră, ar depinde numai de noi. Această atitudine evanghelică cere o alegere clară, pe care textul de astăzi o arată cu precizie: „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și bogăției” (v. 24). Ori Domnul, ori idolii fascinanți dar iluzorii. Această alegere pe care suntem chemați să o facem se repercutează apoi în atâtea fapte, programe și activități ale noastre. Este o alegere care trebuie făcută în mod clar și care trebuie reînnoită încontinuu, pentru că ispitele de a reduce totul la bani, plăcere și putere sunt amenințătoare. Există atâtea ispite pentru aceasta.
În timp ce a cinsti acești idoli duce la rezultate tangibile chiar dacă trecătoare, a-l alege pe Dumnezeu și Împărăția Sa nu mereu arată imediat roadele sale. Este o decizie care se ia în speranță și care îi lasă lui Dumnezeu realizarea deplină. Speranța creștină este îndreptată spre împlinirea viitoare a promisiunii lui Dumnezeu și nu se oprește în fața nici unei dificultăți, pentru că este întemeiată pe fidelitatea lui Dumnezeu, care nu se termină niciodată. Este fidel, este un tată fidel, este un prieten fidel, este un aliat fidel. Fecioara Maria să ne ajute să ne încredem în iubirea și în bunătatea Tatălui ceresc, să trăim în El și cu El. Acesta este fundamentul pentru a depăși dificultățile și adversitățile vieții, și chiar persecuțiile, așa cum ne demonstrează mărturia atâtor frați ai noștri.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Vă adresez un salut cordial vouă, tuturor pelerinilor din Roma, din Italia și din diferite țări. Salut credincioșii polonezi din Varșovia și din alte localități care au făcut un pelerinaj marian; și pe cei din Spania, din Ciudad Real, și pe tinerii din Formentera. Salut tinerii din Cuneo, Zelarino, Mattarello și Malcesine, Fino Mornasco și Monte Olimpino; pe candidații la Mir din Cavenago d’Adda, Almenno San Salvatore și Serravalle Scrivia; pe credincioșii din Ferrara, Latina, Sora, Rosto degli Abruzzi, Creazzo și Rivalta sul Mincio.
Salut grupul venit cu ocazia „Zilei Bolilor Rare” – vă mulțumesc, vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți – și doresc ca pacienții și familiile lor să fie susținuți cum se cuvine în parcursul greu, la nivel atât medical cât și legislativ. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
