Papa Francisc: Credința în Cuvântul lui Dumnezeu stă la baza speranței noastre
30.03.2017, Vatican (Catholica) - În cadrul audienței sale generale de miercuri, 29 martie 2017, adresându-se pelerinilor adunați în Piața San Pietro, Papa Francisc a continuat cateheza sa pe tema speranței, atrăgând atenția asupra legăturii strânse care există între virtutea speranței și virtutea credinței. „Marea speranță se înrădăcinează în credință și tocmai pentru aceasta este capabilă să meargă dincolo de orice speranță”, a spus el, „pentru că nu se întemeiază pe cuvântul nostru, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu… Când Dumnezeu promite, duce la împlinire ceea ce promite”. Sfântul Părinte a pus o întrebare: „Noi, noi toți, suntem convinși de acest lucru? Suntem convinși că Dumnezeu ne iubește și că tot ceea ce ne-a promis este dispus să ducă la împlinire?”
Tot ceea ce trebuie să facem este să ne deschidem inimile, „și această forță a lui Dumnezeu va duce înainte și va face lucruri miraculoase și vă va învăța ce este speranța. Acesta este unicul preț: deschiderea inimii la credință și El va face restul”. Pentru a ilustra aceasta, Papa Francisc a pornit de la relatarea din Vechiul Testament despre Abraham și soția sa, Sara, citând cuvintele Sf. Paul din Scrisoarea către Romani, că Abraham „sperând împotriva oricărei speranțe, a crezut”. „Abraham a crezut a crezut în Dumnezeu ‘care dă viață celor morți și cheamă la ființă cele ce nu sunt’; și apoi se precizează: ‘Și, fără a slăbi în credință, nu s-a uitat la trupul său aproape mort de acum – avea aproape o sută de ani – și nici la sânul neroditor al Sarei”.
Suntem chemați să trăim și noi această experiență și acest exemplu de credință, a spus Papa Francisc, adăugând că Abraham, „deși în fața clarității unei realități care pare destinată morții, se încrede în Dumnezeu, ‘convins pe deplin că cel care a făcut promisiunea poate s-o și împlinească'”. Pontiful a numit aceasta un „paradox”, „și în același timp elementul cel mai puternic, cel mai înalt al speranței noastre! O speranță întemeiată pe o promisiune care din punct de vedere uman pare nesigură și imprevizibilă, dar care nu dispare nici măcar în fața morții, când cel care promite este Dumnezeul învierii și al vieții. Acest lucru nu îl promite unul oarecare! Cel care promite este Dumnezeul învierii și al vieții.”
„Dumnezeul care se revelează lui Abraham este Dumnezeul care mântuiește, Dumnezeu care ne scoate din disperare și din moarte, Dumnezeul care cheamă la viață. În viața lui Abraham totul devine un imn adus Dumnezeului care eliberează și regenerează, totul devine profeție.” Și noi recunoaștem și celebrăm împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu în misterul Învierii, la Paște, a explicat Pontiful. „Iubiți frați și surori, să cerem astăzi Domnului harul de a rămâne întemeiați nu atât pe siguranțele noastre, pe capacitățile noastre, ci pe speranța care provine din promisiunea lui Dumnezeu, ca adevărați fii ai lui Abraham.”
