Papa Francisc: Fidelitatea lui Dumnezeu ne înseninează chiar și în momentele grele
06.04.2017, Vatican (Catholica) - Dumnezeu este întotdeauna fidel legământului Său; i-a fost fidel lui Abraham și mântuirii promise și împlinite în Fiul Isus, a amintit Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 6 aprilie 2017, în cursul dimineții, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Pontiful ne-a îndemnat să ne oprim timp de câteva minute pentru a reflecta la propria istorie de viață și a descoperi frumusețea iubirii lui Dumnezeu care se manifestă chiar și în mijlocul situațiilor anevoioase prin care trecem cu toții în viață, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Făcând referire la prima lectură din liturgia zilei, luată din Cartea Genezei, capitolul 17, Sfântul Părinte s-a oprit asupra trăsăturilor caracteristice portretului spiritual al Patriarhului Abraham, evidențiind mai ales credința și speranța care îl determină să creadă atunci când Dumnezeu îi spune că va avea un fiu, în ciuda vârstei foarte înaintate și a unei soții sterile. Abraham are încredere în cuvântul lui Dumnezeu și ascultă chemarea de a ieși din țara sa pentru a merge într-un alt ținut pe care l-ar fi primit drept moștenire.
„După ce a avut un fiu, un băiat, Abraham a fost pus la încercare și, când i s-a cerut să-și ofere propriul fiu ca ofrandă, a fost ascultător și a mers mai departe împotriva oricărei speranțe. Acesta este părintele nostru Abraham, care merge înainte, tot înainte, și când Isus spune că Abraham a văzut ziua Sa, că l-a văzut pe Isus, menționează că s-a bucurat. Da, a văzut bucuria de a vedea împlinită făgăduința legământului, bucuria de a vedea că Dumnezeu nu l-a înșelat, că Dumnezeu – după cum ne-am rugat în cântarea dintre lecturi – este întotdeauna fidel legământului Său.”
Psalmul responsorial ne îndeamnă să ne amintim faptele minunate înfăptuite de Domnul. Pentru noi, descendenți ai lui Abraham, rememorarea minunilor împlinite de Domnul este asemenea gândului la faptele mărețe, la lucrurile bune făcute de propriul părinte, despre care spunem cu uimire: „Ce extraordinar este tata!” În legământ, promisiunea lui Dumnezeu este de a-l a face din Abraham tatăl unei mulțimi de popoare. Din partea lui Abraham, legământul constă în ascultarea permanentă față de Domnul care, stabilind alianța cu el, îl pune ca tată al unei mulțimi de popoare, îl face rodnic nespus de mult, schimbându-i numele din Abram în Abraham.
Pontiful ne-a îndemnat să privim la istorie, la legătura noastră – în calitate de discipoli ai lui Cristos – cu părintele Abraham; la rădăcinile credinței noastre, la Tatăl nostru ceresc care a făcut din noi un popor numeros ca stelele cerului și ca nisipul mării: „Privirea la istorie ne ajută să înțelegem că nu suntem singuri, că suntem un popor, că înaintăm împreună. Biserica este un popor, însă un popor visat de Dumnezeu, un popor care a dat pământului un tată care i-a fost ascultător Domnului și un frate care și-a dat viața pentru noi, pentru a face din noi un popor. Și astfel putem privi la Tatăl ceresc, mulțumindu-i; putem privi la Isus, spunându-i ‘Mulțumesc’ și putem privi la Abraham, ca părtași la calea sa.”
Ne-a invitat și să facem o zi a memoriei, evidențiind că „în contextul acestei mari Istorii, în cadrul trasat de Dumnezeu și de Isus se înscrie și mica istorie a existenței noastre”. „Vă îndemn să vă acordați astăzi cinci, zece minute, fără radio, fără televizor, să vă așezați și să reflectați la propria istorie de viață; la momentele binecuvântate și la cele dificile, la haruri și la păcate… la toate. Și astfel să ne dăm seama cum Dumnezeu a rămas fidel alianței Sale; a rămas fidel promisiunii făcute lui Abraham; a rămas fidel mântuirii promise în Fiul Său Isus. Sunt sigur că în mijlocul situațiilor grele – pentru că toți trăim astfel de situații în viață – meditând, vom descoperi frumusețea iubirii lui Dumnezeu, frumusețea milostivirii Sale, frumusețea speranței. Și sunt sigur că ne vom umple cu toții de bucurie.”
