Predicatorul papal: Într-o lume în schimbare, Crucea este elementul de stabilitate
14.04.2017, Vatican (Catholica) - Chiar păcătoși fiind, într-o societate plină de violență și tot mai secularizată, avem speranță deoarece crucea lui Cristos durează, a spus predicatorul papal la celebrarea din Vinerea Mare din Vatican. „Crucea, deci, nu stă împotriva lumii, ci pentru lume: pentru a da sens tuturor suferințelor care au fost, sunt și vor fi în istoria umanității”, a spus pr. Raniero Cantalamessa OFMCap pe 14 aprilie. El a ținut predica la celebrarea Patimii Domnului prezidată de Papa Francisc în Bazilica San Pietro, după ce a ținut și predicile din zilele de vineri, la Casa Santa Marta, pentru Papă și colaboratorii săi.
Astăzi auzim constant despre moarte și violență, a spus el. „De ce atunci suntem aici ca să ne amintim de moartea unui bărbat care a trăit acum 2000 de ani? Motivul este că această moarte a schimbat pentru totdeauna fața morții și i-a dat un nou sens”, a spus el. Predicatorul a continuat: „Crucea este proclamarea vie a faptului că victoria finală nu aparține celui care triumfă asupra altora ci a celui care triumfă asupra sa; nu celui care provoacă suferința, ci celui care suferă”. A explicat cum călugării cartusieni au adoptat un blazon ce atârnă la intrarea în mănăstirea lor, cu un glob și o cruce deasupra lui, cu înscrisul „Stat crux dum volvitur orbis”, sau „Crucea stă ferm în timp ce lumea se învârte”.
Predicatorul a amintit de pictura lui Salvador Dali, intitulată „Cristos al Sf. Ioan pe Cruce”. Ea ni-l arată pe Cristos pe cruce, iar privitorul se uită de deasupra. Sub El sunt nori, iar mai jos, ape. Într-un fel, apa de sub Cristos, în locul pământului, este un simbol al lipsei temeliei ferme a valorilor din societatea noastră actuală, a explicat el. Dar deși trăim într-o „societate foarte lichidă”, există încă speranță, datorită faptului că crucea lui Cristos stă ferm. „Este ceea ce liturgia Vinerii Mari ne repetă an de an cu cuvintele poetului Venanzio Fortunato: ‘O crux, ave spes unica,’ ‘O, Cruce, singura noastă speranță’.”
Scopul Patimii lui Cristos nu este însă o analiză a societății. „Cristos nu a venit să explice lucrurile, ci să schimbe ființele umane.” În fiecare dintre noi, în grade diferite, există o „inimă a întunericului”. În Biblie îi spune „o inimă de piatră”, o inimă care „este închisă față de voința lui Dumnezeu și față de suferința fraților și surorilor; o inimă a cuiva care a acumulat sume nelimitate de bani și rămâne indiferent la disperarea persoanei care nu are un pahar de apă să dea propriului copil; este de asemenea inima unuia care se lasă complet dominat de pasiuni impure și este gata să ucidă pentru acea pasiune sau să ducă o viață dublă”.
A explicat că și creștinii practicanți au astfel de inimi de piatră atunci când trăiesc în esență pentru ei și nu pentru Domnul. Citând cuvintele lui Dumnezeu spuse prin profetul Ezechiel, pr. Cantalamessa a spus: „Voi lua din voi inima de piatră și vă voi da o inimă de carne”. A continuat subliniind că în Scriptură ni se spune că la moartea lui Cristos „catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților morți au înviat”. Descrierea, folosind limbajul apocaliptic și semne, indică „ce se va întâmpla în inima persoanei care citește și meditează la Patima lui Cristos”.
„Inima de carne, promisă de Dumnezeu prin profeți, este acum prezentă în lume: este inima lui Cristos străpunsă pe cruce, inima pe care o venerăm ca Preasfânta Inimă”, a spus el. Noi credem că, chiar dacă a fost ucis, deoarece Isus a înviat din morți, inima Sa de asemenea „a înviat din morți; este vie asemenea restului trupului”. Iar când primim Euharistia, „crede ferm” că însăși inima lui Cristos vine „să bată în noi”. „Privind la cruce, să spunem din străfundul inimilor noastre, asemenea vameșului din templu, ‘Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul!’ și atunci și noi, asemenea lui, ne vom întoarce îndreptățiți.”
