Papa Francisc: Atenție la cine intră în seminar pentru că este incapabil să se descurce în lume
04.05.2017, Vatican (Catholica) - „Atenție la ipocrizie în Biserică: este o ciumă!” Și atenție și la toți acei tineri care „vor să intre în seminar pentru că simt că sunt incapabili să se descurce singuri în lume”. Dacă sunt deosebit de „diplomatici” sau „mincinoși” mai bine să fie invitați să se gândească din nou. În schimb, „pe cei mai buni, superiorii să îi trimită în periferie”. Acela este locul lor. Sunt câteva elemente din colocviul al Papei Francisc din ziua de marți, 2 mai 2017, cu un grup de novici și pre-novici salezieni, întâlniți în mod privat în Casa Santa Marta, în jurul orei 12. Întâlnirea a fost transmisă în direct pe Facebook de către unul dintre participanți, citim în materialul apărut pe Ercis.ro, în traducerea pr. Mihai Pătrașcu.
Novicii prezenți proveneau din Italia, Albania, Croația, Malta, și unul din Siria, Michel, novice care, în genunchi, a primit de la Pontif binecuvântarea pentru „iubita și martirizata Sirie”. Au fost prezentați toți de pr. Guido Enrico, responsabil cu formarea în Italia, care i-a mulțumit Papei pentru că a acceptat propunerea acestei întâlniri care „se leagă în mod ideal” cu vizita pe care Sfântul Părinte a făcut-o salezienilor la Valdocco, în Bazilica Maria Ausiliatrice, în timpul vizitei la Torino din 2015. În dar, părintele i-a încredințat Episcopului de Roma o medalie creată în 1885 de primul succesor al lui don Bosco.
„Mulțumesc că ați venit. Când am văzut această cerere am spus: ‘Salezienii? Spuneți-le să vină!'”, a spus Papa înainte de a începe dialogul în liber, de circa 50 de minute, cu întrebări ale celor prezenți. A amintit de tinerețea sa și de școala elementară într-un colegiu de salezieni, „unde am învățat iubirea față de Preasfânta Fecioară Maria”, apoi studiile de chimie la universitate, „pe care mama dorea ca eu să le termin”, dar pe care le-a întrerupt urmând vocația sacerdotală: „În schimb tata era mai bucuros”. Cu privire la familie, Papa Bergoglio nu a uitat de rudele piemonteze: „Suntem foarte legați. Ei au venit în Argentina, noi i-am vizitat. Când veneam pentru sinoade sau pentru reuniunile din Vatican, dădeam o fugă pentru a-i vizita pe ei și vizitam cele două bazilici”.
Apoi a răspuns la întrebări, de exemplu cea a pr. Marcello, sicilian, care a cerut câteva sugestii pentru „misiunea delicată de a-i însoți pe tineri în discernământul vocațional”. Papa a răspuns direct: „Criteriile să fie normale. Fiți atenți la acei tineri cu față de iconiță. Pe aceia eu nu-i întreb nici Tatăl nostru. Bucuroși, sportivi, normali. Să știe să muncească, dacă studiază să știe să studieze, să-și asume responsabilitățile”. Ceea ce este important este „a-i însoți” pe acești tineri, pentru că „pe drum există atâtea surprize ale lui Dumnezeu sau care nu sunt ale lui Dumnezeu. Trebuie să fim atenți și să îi ajutăm să privească în față aceste surprize. Dacă sunt dificultăți, să le privească în față”.
„Să îi ajutăm să îndepărteze orice formă de ipocrizie. Aceasta este o ciumă: ipocrizia în Biserică, ipocrizia acelui ‘spun una și fac alta’… Ipocrizia mediocrității, a celor care vor să intre în seminar pentru că simt că sunt incapabili să se descurce singuri în lume”. „Dacă găsiți unul care este puțin prea diplomatic, fiți atenți. Dacă găsiți unul care este un mincinos, invitați-l să se întoarcă acasă”. Atenție și „la modul în care se roagă”, a recomandat Pontiful: nu sunt de folos rugăciuni lungi și artificiale, ci o rugăciune „simplă”, ca „aceea pe care ai învățat-o acasă, la Prima Împărtășanie”, „o rugăciune normală, dar încrezătoare”.
Cu Luigi din Salerno, Papa Francisc a amintit perioada noviciatului: „Era o altă epocă: înainte de Conciliu… rigid… se folosea disciplina, cu atâtea urme pelagiene. Era un lucru care pentru acel timp mergea bine, astăzi nu merge. Chiar dacă există mici grupuri care ar vrea să se întoarcă la acel timp. Dacă i-aș fi invitat astăzi ar fi venit cu reverenda, eventual și cu pălăria aceea largă”. În schimb lui Giorgio, din Torino, care i-a cerut un „cuvânt despre sfințenie”, i-a explicat: „Foarte simplă sfințenia: ‘Mergi în prezența mea și fii ireproșabil’ Punct. Aceasta este cea mai bună definiție. Știi cine a dat-o? Dumnezeu lui Abraham. Actualizând puțin, cred că și astăzi putem fi sfinți. Există atâția în Biserică, atâția. Oameni eroici, părinți, bunici, tineri. Sfinții ascunși, ca aceia care aparțin la ‘clasa mijlocie a sfințeniei’, care nu se vede dar există”.
Cu Andrea, din inspectoratul sicilian, Papa a vorbit din nou despre tineri. Novicele a întrebat „ce să ducă” tinerilor de astăzi și cum să îi încurajeze, în special cei care locuiesc în „periferii”. „Când vorbesc despre periferii vorbesc despre toate periferiile, și despre periferiile gândirii”, a explicat Papa. „A vorbi cu aceia care nu cred, agnostici, aceea este o periferie! Apoi sunt periferiile ‘sociale’, ale săracilor…” Oricum, invitația este mereu aceeași: „A merge acolo”. Papa a adresat și un cuvânt superiorilor, spunându-le să aleagă bine pe cine să trimită în periferii, mai ales acelea mai periculoase. „Cei mai buni trebuie să meargă acolo! ‘Dar acesta poate să studieze, să facă un doctorat…’. Nu, trimite-l pe acesta. ‘Acolo este mafia’. Trimite-l pe el. În periferii trebuie trimiși cei mai buni”.
Cu privire la tineri a solicitat în schimb „să se organizeze activități” concrete care să nu se limiteze la „lumea virtuală” și „să îi învețe să îi ajute pe ceilalți, valorile umane ale prieteniei, familiei, respectului față de bunici”. Îndeosebi „respectul față de bunici” care, a destăinuit Papa Francisc, „este un lucru pe care îl am foarte mult în inimă”. „Cred că suntem în momentul în care istoria ne cere mai mult ca tinerii să vorbească cu bunicii. Este o punte… Suntem într-o cultură a rebutului și bunicii sunt rebutați. Astăzi tot ceea ce nu folosește este rebutat, se trăiește în cultura acelui ‘folosește și aruncă’, nu-i așa?” Și nu numai bătrânii, dar și „atâția tineri sunt rebutați”, a remarcat Papa Francisc, amintind că în Italia 40% dintre tineri și tinere nu au loc de muncă. „Însă tinerii au atâta forță” și atâta „creativitate”, care este „un har de cerut de la Duhul Sfânt”. Tinerii „trebuie lăsați și cu puțină foame pentru ca după aceea să se întoarcă pentru a pune o altă întrebare”.
La încheierea întâlnirii, pr. Guido Enrico a amintit diferitele „fronturi” în care Congregația saleziană „este provocată, încercată”. Nu numai în Siria, unde ucenicii lui don Bosco lucrează activ, ci și în alte zone rănite de război și terorism. De exemplu Yemen, unde anul trecut a fost răpit pr. Tom Uzhunnalil, în timpul asasinării brutale a patru misionare ale carității. Călugărul indian celebrase Liturghia cu surorile și după aceea a fost sechestrat. De atunci nu mai sunt vești despre el, afară de câteva materiale video apărute pe web: „Nu știm dacă este viu sau mort”, i-a spus pr. Enrico Papei, care a răspuns asigurând de rugăciunea sa și amintind că „astăzi în Biserică sunt mai mulți martiri decât în secolele trecute”.
