Papa Francisc: Biserica să stea în picioare și să asculte frământările lumii
04.05.2017, Vatican (Catholica) - Biserica să stea în picioare, apoi să fie în mers și în ascultare față de neliniștile lumii și mereu plină de bucurie. Acesta este îndemnul adresat de Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 4 mai 2017, în cursul dimineții, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Inspirându-se din prima lectură, luată din Faptele Apostolilor, capitolul 8, Pontiful și-a îndreptat atenția îndeosebi asupra a trei expresii din acest fragment biblic, îndemnându-ne să-l citim acasă, cu atenție. Prima expresie este: „Ridică-te și mergi”, adresată de un înger al Domnului lui Filip, aceasta fiind și expresia corespunzătoare evanghelizării, Pontiful reliefând că „Biserica, pentru a fi fidelă Domnului, trebuie să stea întotdeauna în picioare și să fie în mers”, altfel se îmbolnăvește, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
„Du-te și apropie-te de carul acela” este al doilea îndemn adresat lui Filip de Duhul Sfânt, îndemn ce corespunde cu a doua expresie evidențiată de Papa Francisc. În carul despre care se istorisește în capitolul 8 din Faptele Apostolilor se afla un etiopian, eunuc, care fusese la Ierusalim ca să se închine și care, în timp ce călătorea, citea din Cartea profetului Isaia. Referindu-se la îndemnul adresat de Duhul Sfânt lui Filip, Sfântul Părinte a evidențiat importanța ca Biserica să știe să asculte neliniștea din inima omului: „Toți bărbații și toate femeile au neliniște, uneori bună, alteori rea, însă există neliniște în sufletul omului, iar îndemnul este de a asculta această neliniște. Îndemnul nu spune: ‘Du-te și fă prozelitism!’, ci ‘Du-te și ascultă!'”
A treia expresie evidențiată de Pontif se referă la bucuria eunucului după primirea Botezului, Faptele Apostolilor istorisind că la ieșirea din apă „Duhul Domnului l-a răpit de Filip și eunucul nu l-a mai văzut, dar „și-a urmat drumul bucurându-se”. Papa Francisc și-a exprimat speranța ca Biserica „să stea în picioare”, „să fie asemenea unei mame care ascultă” și, prin harul Duhului Sfânt, să găsească Cuvântul pe care îl are de spus, fără a face prozelitism, ci oferind mărturia ascultării și a trăirii bucuriei de a fi creștini, chiar și în momentele grele de prigoană. „Fie ca Domnul să ne dea nouă tuturor harul de a trăi prezența noastră în Biserică în acest fel: în picioare, ieșind spre lume, în atitudine de ascultare față de neliniștile lumii și mereu cu bucurie”.
