Cardinalul Nguyen Van Thuan este acum Venerabil
07.05.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a aprobat joi mai multe decrete ale Congregației pentru Cauzele Sfinților, privind cauzele de canonizare a 12 persoane. Printre ei se află și Cardinalul Nguyen Van Thuan, căruia Pontiful i-a recunoscut trăirea eroică a virtuților, drept urmare are acum titlul de Venerabil (în procesul de canonizare urmează cel de Fericit, apoi de Sfânt). Prelatul a fost închis pentru credință timp de 13 ani, dintre care 9 în izolare. În România este cunoscut printre altele pentru cartea „Cinci pâini și doi pești”, apărută la Editura Serafica în 2006.
Van Thuan s-a născut în Vietnam, în 1928. A fost hirotonit preot pentru Vicariatul apostolic de Hue în 1953, fiind numit Episcop de Nha Trang în 1967. Apoi, în 1975, a fost numit Arhiepiscop coadjutor de Saigon, cu șase zile înainte ca orașul să cadă în controlul armatei vietnameze de nord. Cardinalul a fost închis într-un lagăr de reeducare de către guvernul comunist, timp de 13 ani. În acest timp a scris mai multe mesaje pe bucăți de hârtie, ce erau copiate de mână și distribuite în sânul comunității vietnameze, ulterior fiind tipărite într-o carte intitulată „Drumul speranței”. A scris și rugăciuni în închisoare, publicate de asemenea, în „Rugăciunile speranței”. Nu i s-a permis să aibă obiecte religioase, dar unele gărzi i-au adus puțin lemn și niște sârme, așa că și-a făcut un mic crucifix.
După eliberarea din închisoare a petrecut trei ani în arest la domiciliu, după care i s-a permis să viziteze Roma în 1991. A fost exilat din Vietnam de atunci și până în 2001, demisionând din funcția de Arhiepiscop coadjutor de Saigon în 1994, fiind numit vice-președinte al Consiliul Pontifical pentru Justiție și Pace. În 1998 a devenit președintele acestui organism. În anul 2000 a predicat la exercițiile spirituale pentru Curia Romană. Meditațiile de atunci au fost tipărite în cartea „Mărturia speranței”. A fost creat Cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea în 2001. Prelatul vietnamez a murit în Roma pe 16 septembrie 2002, la vârsta de 74 de ani.
Redăm un fragment din memoriile sale: „Când am fost arestat, a trebuit să plec imediat, cu mâinile goale. A doua zi, mi s-a permis să scriu pentru a cere lucruri de strictă necesitate: haine, pastă de dinți… Am scris destinatarului meu: ‘Vă rog, dacă puteți, să-mi trimiteți puțin vin, ca medicament contra durerilor de stomac’. Credincioșii au înțeles ce înseamnă aceasta și mi-au trimis o sticluță cu vin pentru Liturghie, purtând eticheta: ‘medicament contra durerilor de stomac’ și ostii într-un flacon etanș. Poliția m-a întrebat: ‘Suferiți de stomac?’ ‘Da.’ ‘Iată niște medicamente pentru Dvs.’ Nu voi putea exprima niciodată marea mea bucurie: în fiecare zi cu trei picături de vin și o picătură de apă în căușul palmei, celebram Liturghia.”
Despre cei nouă ani când nu a vorbit cu nimeni, scria: „Mă întorc la cei nouă ani de izolare completă. Celebram Liturghia în fiecare zi pe la ora trei după-amiaza, ora la care Isus a agonizat pe cruce. Eram singur și puteam să cânt Liturghia cum voiam, în latină, în franceză, în vietnameză… Purtam întotdeauna la mine punguța care conținea Sfântul Sacrament: ‘Tu in mine și eu în Tine’. Acelea au fost cele mai intense Liturghii din viată mea. Seara, de la ora 20, până la unu după miezul nopții, făceam adorație și cântam Lauda Sion, Pange lingua, Adoro Te, Te Deum și cântece în vietnameză, în pofida zgomotului difuzorului care nu înceta de la 5 dimineața până la 11,30 seara. Simțeam o pace deosebită a spiritului și a inimii, precum și bucuria pașnică și fericirea de a fi în compania lui Isus, a Mariei și a lui Iosif.”
