Papa Francisc: Mă bucur întotdeauna când întâlnesc preoți tineri
03.06.2017, Vatican (Catholica) - Joi, 1 iunie 2017, Papa Francisc a vorbit departamentului Vaticanului care se ocupă de preoți, spunând că este întotdeauna bucuros când se întâlnește cu preoți tineri, pentru că ei sunt importanți pentru Cristos și reprezintă chipul Bisericii. Pontiful a indicat spre diferite figuri biblice tinere, cum ar fi David, care nu a fost prezentat de tatăl său ca un potențial, datorită vârstei sale fragede, și profetul Ieremia, care a considerat că este prea tânăr pentru misiunea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o.
Adresându-se direct preoților tineri, Papa Francisc a spus: „voi sunteți aleși, sunteți dragi Domnului! Dumnezeu vă privește cu duioșie de Tată și, după ce a făcut ca inima voastră să se îndrăgostească, nu va lăsa să șovăie pașii voștri. În ochii Săi sunteți importanți și El are încredere că veți fi la înălțimea misiunii la care v-a chemat. Așa cum este important ca preoții tineri să găsească parohi și Episcopi care să îi încurajeze în această perspectivă, și nu numai să îi aștepte pentru că este nevoie de schimbare și să umple locuri goale!”
Papa Francisc le-a vorbit membrilor Congregației pentru Cler, care participă la adunarea lor plenară. Întrunirea are loc la șase luni după promulgarea de către Congregație a noului „Ratio Fundamentalis”, documentul Vaticanului despre formarea preoțească, publicat în 7 decembrie 2016. Acest document, a spus Papa Francisc, vorbește despre „o formare integrală, capabilă adică să includă toate aspectele vieții; și astfel arată calea pentru a forma discipolul misionar. O cale fascinantă și în același timp exigentă”.
Reflectând asupra acestei căi, Papa a spus că s-a gândit imediat la preoții tineri, „care trăiesc bucuria începuturilor slujirii și, în același timp, resimt poverile ei”. „Inima unui tânăr preot trăiește între entuziasmul primelor proiecte și neliniștea trudelor apostolice, în care se cufundă cu o anumită teamă, care este semn de înțelepciune. El simte profund jubilarea și forța ungerii primite, dar umerii săi încep să fie împovărați treptat de greutatea responsabilității, de numeroasele activități pastorale și de așteptările poporului lui Dumnezeu”. Pontiful s-a întrebat: „Cum trăiește toate acestea un preot tânăr? Ce anume poartă în inimă? De ce anume are nevoie pentru ca picioarele sale, care aleargă să ducă vestea cea bună a Evangheliei, să nu se paralizeze în fața fricilor și a primelor dificultăți?”
Tinerii de astăzi sunt adesea judecați „cam superficial și prea ușor sunt etichetați ca generație `lichidă`, lipsită de pasiuni și de idealuri”. Există cu siguranță tineri fragili, dezorientați și „infectați de cultura consumismului și a individualismului”, dar există și tineri capabili de slujire generoasă și implicare. I-a îndemnat apoi pe cei prezenți să se întrebe: „în parohiile noastre, cum îi privim pe preoții tineri? Înainte de toate să ne lăsăm luminați de Cuvântul lui Dumnezeu, care ne arată cum Domnul îi cheamă pe tineri, are încredere în ei și îi trimite pentru misiune”. A amintit de tânărul Samuel, chemat de Dumnezeu să devină profet pentru popor; de David, cel mai mic dintre fiii lui Iese, uns rege al lui Israel; de Ieremia, preocupat că este prea tânăr pentru misiune, căruia Domnul îi oferă asigurarea Sa paternă: „Nu spune: `Sunt tânăr`… pentru că Eu sunt cu tine”.
Sfântul Părinte a atras atenția împotriva pericolului de a umple locurile goale din parohii „cu persoane care nu au fost chemate de Domnul”. Trebuie să fie examinată bine „vocația unui tânăr, autenticitatea, și dacă vine pentru a se refugia sau pentru că simte chemarea Domnului. A primi numai pentru că avem nevoie, dragi Episcopi, această este o ipotecă pentru Biserică!” De asemenea, i-a îndemnat pe Episcopi să nu îi lase singuri pe preoți, ci să fie aproape de ei, pentru ca preoții să simtă că au „un părinte, un părinte apropiat… Nu se poate conduce o Dieceză fără apropiere, nu se poate crește și sfinți un preot fără apropierea paternă a Episcopului”.
Papa a subliniat, mai ales pentru preoții tineri, câteva atitudini importante pentru a fi discipoli misionar în formare permanentă: „a se ruga fără încetare, a merge mereu și a împărtăși cu inima”. „Putem să fim `pescari de oameni` numai dacă noi cei dintâi recunoaștem că am fost `pescuiți` de duioșia Domnului… Ca pescarii din Galileea, am părăsit năvoadele noastre pentru a le lua pe acelea pe care ni le-a încredințat Învățătorul. Dacă nu rămânem strâns legați de El, pescuirea noastră nu va putea să aibă succes. Să ne rugăm mereu, vă îndemn!… Ceea ce ne-am însușit în Seminar – trăind armonia dintre rugăciune, muncă și odihnă – reprezintă o resursă prețioasă pentru a înfrunta trudele apostolice. În fiecare zi avem nevoie să ne oprim, să stăm în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și să poposim în fața Tabernacolului.”
Pontiful a mai arătat că preotul „rămâne mereu un discipol, pelerin pe drumurile Evangheliei și ale vieții, arătându-se în pragul misterului lui Dumnezeu și în pământul sacru al persoanelor încredințate lui. Niciodată nu se va putea simți satisfăcut și nici nu va putea să stingă neliniștea salutară care îl face să-și întindă mâinile spre Domnul pentru a se lăsa format și umplut. De aceea, a ne actualiza mereu și a rămâne deschiși la surprizele lui Dumnezeu!” „În sfârșit, a împărtăși cu inima, pentru că viața prezbiterală nu este un oficiu birocratic, nici un ansamblu de practici religioase sau liturgice de îndeplinit… A fi preoți înseamnă a ne juca viața pentru Domnul și pentru frați, purtând în propriul trup bucuriile și neliniștile poporului, dedicând timp și ascultare pentru a vindeca rănile celorlalți și oferind tuturor duioșia Tatălui.”
