Papa Francisc: Biserica se naște din iertare, din unitatea în diversitate
05.06.2017, Vatican (Catholica) - Duhul Sfânt este primul dar al lui Isus înviat, și a fost dăruit pentru iertarea păcatelor: iertarea este darul cel mai mare, care ne ține uniți în ciuda la toate, în ciuda diversităților. Sunt câteva idei din predica Papei Francisc la Liturghia de Rusalii prezidată de el în dimineața zilei de duminică, 4 iunie 2017, în Piața San Pietro. Peste 60.000 de persoane au fost prezente la celebrare, la care au cântat Corul și Orchestra copiilor din Carpi. În Piața San Pietro s-au aflat în special grupurile Reînnoirii Carismatice Catolice, care au celebrat 50 de ani de la nașterea lor, și reprezentanți ai altor confesiuni creștine care participaseră la Veghea de sâmbătă seara.
În predică, Papa Francisc a amintit că Duhul Sfânt „creează diversitatea și unitatea și în acest mod plăsmuiește un nou popor, variat și unit: Biserica universală. Mai întâi, cu fantezie și imprevizibilitate, creează diversitatea; de fapt, în orice epocă face să înflorească noi și variate carisme. Apoi același Duh realizează unitatea: leagă, adună, recompune armonia: ‘Cu prezența Sa și acțiunea Sa reunește în unitate spirite care între ele sunt distincte și separate’. Așa încât să existe unitatea adevărată, cea conform lui Dumnezeu, care nu este uniformitate, ci unitate în diferență.”
Pontiful a atras atenția asupra a „două ispite frecvente. Prima este aceea de a căuta diversitatea fără unitate. Se întâmplă atunci când vrem să distingem, când se formează grupări și partide, când ne încăpățânăm pe poziții de excludere, când ne închidem în propriile particularisme, eventual considerându-ne cei mai buni sau cei care au întotdeauna dreptate… Atunci se alege partea, nu întregul, apartenența la acesta sau la acela înainte de a aparține Bisericii… În schimb, ispita opusă este aceea de a căuta unitatea fără diversitate. Însă în acest mod unitatea devine uniformitate, obligație de a face totul împreună și totul egal, de a gândi toți în același mod mereu. Astfel unitatea ajunge să fie omologare și nu mai există libertate.”
Papa Francisc a invitat la a-i cere Duhului Sfânt „harul de a primi unitatea Sa, o privire care îmbrățișează și iubește, dincolo de preferințele personale, Biserica sa, Biserica noastră; de a lua asupra noastră unitatea între toți, de a elimina bârfele care seamănă neghină și invidiile care otrăvesc, pentru că a fi oameni ai Bisericii înseamnă a fi oameni ai comuniunii; să cerem și o inimă care să simtă Biserica Mamă a noastră și casă a noastră: casă primitoare și deschisă, unde se împărtășește bucuria pluriformă a Duhului Sfânt.”
Duhul Sfânt face din discipoli un popor nou și creează în ei o inimă nouă. „Isus Înviat, arătându-se pentru prima dată discipolilor, spune: ‘Primiți pe Duhul Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate, cărora le veți ține, vor fi ținute’. Isus nu-i condamnă pe discipolii Săi, care îl părăsiseră și îl renegaseră în timpul Pătimirii, ci li-l dăruiește pe Duhul iertării. Duhul este primul dar al Celui Înviat și este dat înainte de toate pentru a ierta păcatele. Iată începutul Bisericii, iată adezivul care ne ține împreună, mortarul care unește cărămizile casei: iertarea. Pentru că iertarea este darul unei puteri, este iubirea cea mai mare, aceea care ține uniți în pofida a orice, care împiedică prăbușirea, care dă curaj și întărește. Iertarea eliberează inima și permite să se reînceapă: iertarea dă speranță, fără iertare nu se edifică Biserica.”
„Duhul iertării, care rezolvă totul în înțelegere, ne determină să refuzăm alte căi: cele rapide ale celui care judecă, cele fără ieșire ale celui care închide orice poartă, cele în sens unic ale celui care îi critică pe alții. În schimb Duhul ne îndeamnă să parcurgem calea în sens dublu a iertării primite și a iertării dăruite, a milostivirii divine care devine iubire față de aproapele, a carității ca unic criteriu conform căruia totul trebuie să fie făcut sau nefăcut, schimbat sau neschimbat. Să cerem harul de a face tot mai frumoasă fața Mamei noastre Biserici, reînnoindu-ne cu iertarea și corectându-ne pe noi înșine: numai atunci vom putea să-i corectăm pe alții în caritate.”
