Andrea Riccardi: Un pontificat de impact, al unui expert de umanitate
09.06.2017, Roma (Catholica) - Prof. Andrea Riccardi, fondator al Comunității Sant’Egidio, a declarat că pontificatul Papei Francisc este de impact, „deci poate să pară revoluționar din punctul de vedere al carismei sale personale. În schimb este în continuitate mai ales cu Conciliul Vatican II și cu Papa Paul al VI-lea. Chiar dacă această moștenire este amestecată cu creativitatea foarte evidentă lui Bergoglio: ne aflăm în fața unei învățături formate din geniu și istorie personală”. Interviul acordat de prof. Andrea Riccardi pentru Vatican Insider a apărut pe ITRC.ro în traducerea pr. dr. Mihai Pătrașcu.
– Este considerat „apropiat de oameni”, un Papă care „dărâmă distanțe și ziduri”: dar nu riscă să facă magisteriul său prea legat de conversații, gesturi și emoții? Prea puțin profund?
– Este una dintre acuzele pe care le primește: că are profunzime teologică scăzută. Și i se impută că remediază aceasta cu proximitatea. Acest Papă nu este un teolog, nu are structura academică a lui Joseph Ratzinger, ca de altfel nici a Papei Paul al VI-lea și a Papei Ioan al XXIII-lea, însă are o caracteristică deosebită, care vine din istoria sa de iezuit, Episcop, latino-american: este, cum spunea Montini, un expert în umanitate.
– Dar credința cum o pune în umanitatea în care este expert?
– O conjugă. Și aceasta se exprimă într-o comunicare profundă: Papa Francisc spune lucruri care ating sufletul și viața oamenilor. Papa cunoaște durerile persoanelor și înfruntă concret teme precum greutatea vieții, simțul păcatului. De fapt insistă mult asupra convertirii și asupra pocăinței: este și un Papă duhovnic.
– Cealaltă definiție care îl însoțește este „Papa milostivirii”: dar nu este disproporționată insistența asupra iertării lui Dumnezeu care depășește orice lucru în confruntare cu păcatul strămoșesc?
– Milostivirea este o mare elaborare teologică, nu o scurtătură. În creștinism nu este niciodată disproporționată sau în afară insistența asupra iertării lui Dumnezeu, dimpotrivă, poate că a fost prea puțin: Papa face o reechilibrare. Însă milostivirea Papei Francisc nu este iertare la prețuri ieftine. Există în spatele lui o mare, înțelegătoare și severă tradiție, ca aceea a iezuiților. Și este acoperirea pentru o gândire slabă: gândirea puternică a unui Papă nu este numai academică.
– Acest pontificat poate să fie o „punte” între doctrina creștină și societatea contemporană?
– Dacă secolul al XX-lea a fost secolul cel mai secularizat din istorie, secolul nostru este plin de „religios prăfuit”, adesea fundamentalist și fanatizat: este vorba de a comunica valorile Evangheliei într-o lume hiper-religioasă, îndeosebi în Africa, Americi și Asia. Aici se situează mesajul Papei, care este un mesaj solid și înrădăcinat în realitate, într-o linie care începe de departe și care în el are un interpret curajos.
