Papa Francisc: Sfinții ne ajută să înțelegem că sfințenia este și pentru noi
21.06.2017, Vatican (Catholica) - Miercuri, 21 iunie 2017, Papa Francisc a spus că sfinții ne arată că în ciuda la ceea ce am putea crede, sfințenia este posibilă pentru toți, și trebuie să le cerem să ne ajute să ne trăim vocația. Unii dintre noi am putea fi tentați să ne îndoim dacă este cu adevărat posibil să fim sfinți în viața de zi cu zi, a spus Papa, dar a încurajat că se poate acest lucru, și nu înseamnă că trebuie să te rogi toată ziua. „Nu, înseamnă că trebuie să îți faci datoria toată ziua: să te rogi, să mergi la muncă, să ai grijă de copii. Dar totul trebuie făcut cu inima deschisă spre Dumnezeu, în așa fel încât munca, și în boală și în suferință, și în dificultăți, să fie deschisă către Dumnezeu. Și astfel putem deveni sfinți.”
În cateheza sa din cadrul audienței generale de miercurea, din Piața San Pietro, Papa Francisc a vorbit despre speranța adusă de comuniunea sfinților și despre cum putem să ne rugăm lor, ca Biserică, în liturgie, și în viețile noastre, pentru a ne ajuta și pe noi să devenim sfinți. Pontiful a arătat că sfinții sunt invocați începând de la Botez: „Cu puțin înainte de a face ungerea cu untdelemnul catecumenilor… preotul a invitat întreaga adunare să se roage pentru cei care urmau să primească Botezul, invocând mijlocirea sfinților. A fost prima dată în care, în cursul vieții noastre, ne-a fost dăruită această companie de frați și surori ‘mai mari’ – sfinții – care au parcurs același drum cu al nostru, care au cunoscut aceleași trude ca ale noastre și trăiesc pentru totdeauna în îmbrățișarea lui Dumnezeu.”
Invocarea sfinților la Botez nu este singura: ea are loc și în celebrarea Sacramentului Căsătoriei, fiind „izvor de încredere pentru cei doi tineri care pornesc în ‘călătoria’ vieții conjugale. Cine iubește cu adevărat are dorința și curajul de a spune ‘pentru totdeauna’, dar știe că are nevoie de harul lui Cristos și de ajutorul sfinților pentru a putea trăi viața matrimonială pentru totdeauna… Pentru aceasta liturgia nupțială se invocă prezența sfinților. Și în momentele dificile trebuie să se aibă curajul de a ridica ochii spre cer, gândindu-ne la atâția creștini care au trecut prin suferință și au păstrat albe veșmintele lor baptismale, spălându-le în sângele Mielului.”
„Și preoții păstrează amintirea unei invocări a sfinților rostite asupra lor”, a continuat Sfântul Părinte. „Este unul din momentele cele mai emoționante din liturgia hirotonirii. Candidații se prosternă cu fața la pământ. Și toată adunarea, condusă de Episcop, invocă mijlocirea sfinților. Un om ar rămâne strivit sub greutatea misiunii care îi este încredințată, dar simțind că tot paradisul este în spatele său, că harul lui Dumnezeu nu va lipsi pentru că Isus rămâne mereu fidel, atunci poate porni senin și îmbărbătat. Nu suntem singuri.”
Sfințenia „este marele cadou pe care fiecare dintre noi îl poate da lumii. Istoria noastră are nevoie de ‘mistici’: de persoane care refuză orice dominare, care aspiră la caritate și la fraternitate. Bărbați și femei care trăiesc acceptând și o porțiune de suferință, pentru că iau asupra lor truda celorlalți. Dar fără acești bărbați și femei lumea nu ar avea speranță. Pentru aceasta vă urez vouă – și îmi urez și mie – ca Domnul să ne dăruiască speranța de a fi sfinți.”
