Întâlnirea de 10 ani de la absolvirea Facultății de Teologie 2007-2017
23.08.2017, Oradea (Catholica) - Sâmbătă, 19 august 2017, în incinta Seminarului Teologic de la Oradea, s-a desfășurat întâlnirea studenților care au absolvit Facultatea de Teologie în anul 2007. Pe atunci, Departamentul de la Oradea al acestei Facultăți avea trei secții: Teologie Pastorală (pentru viitorii preoți) și cele două duble specializări (pentru laici) Istorie-Teologie și Filosofie-Teologie. Întâlnirea s-a adresat tuturor, deopotrivă, având în vedere îndeosebi că nu toți foștii seminariști au fost hirotoniți. Grupul de absolvenți nu a fost prezent în întregime: unii colegi se află departe, găsindu-și rostul prin țări străine.
Ziua a început cu oficierea Sf. Liturghii în capela Seminarului, prezidată de către pr. Răzvan Remeș, avându-i concelebranți pe rectorul generației, pr. Cristian Sabău, și pe restul colegilor preoți: pr. Gabriel Borzoș, pr. Mihai Șimonca, pr. Sorin Roșca. A fost ridicat un parastas pentru odihna pr. Coriolan Buzașiu, spiritualul nostru și a pr. Tudor Tegzeș, colegul nostru. După un prim moment de discuții în jurul unei cești de cafea, a urmat în Aula Magna împărtășirea vieților noastre și a realizărilor din acești ultimi 10 ani. Apoi un prânz binecuvântat, bucurându-ne de prezența domnilor profesori pr. Horică Ovidiu Pop și dr. Blaga Mihoc.
Este un adevărat privilegiu să îți privești colegii, atât de frumoși, atât de bogați, cu atâtea bagaje pe care, atunci când ne luasem „rămas bun”, probabil nu le aveau încă, sau eu – în tinerețea mea – nu reușeam să le recunosc. O întâlnire… o reîntâlnire, după 10 ani, care parcă nu avea nimic a face cu trecerea timpului. Mai că puteam atinge, cu mâna, adevărata valență a timpului… Totul avea o logică, o altă logică… o rânduială a unui timp buimac și blocat pe loc, odată cu mine… ascultându-i cu atâta drag, contemplându-le atent chipurile, admirându-le cu emoție copilașii…, urmărind, dincolo de vorbe, urmele anilor lăsate-n sufletul lor și al persoanelor dragi care îi însoțeau…
Împreună au reușit, oarecum, să îl oprească pe Domnul pentru o clipă… pentru a-i putea recontura un murmur de recunoștință: pentru frumusețea unor vocații, pentru copiii care-i ținem în brațe, pentru soțiile și oamenii minunați pe care-i purtăm în inimi! Pentru toate, îi mulțumim Bunului Dumnezeu. (Marius Jula pentru EGCO.ro)
