Papa Francisc: Cheia pentru a reuși în studii este căutarea binelui

03.10.2017, Bologna (Catholica) - „Reînnoiesc cu voi visul ‘unui nou umanism european, căruia îi sunt de folos amintirea, curajul, utopia sănătoasă și umană’; al unei Europe mame, care ‘respectă viața și oferă speranțe de viață'”, a declarat Papa Francisc duminică, 1 octombrie 2017, citând în cursul întâlnirii cu studenții și cu lumea academică, ce a avut loc în Piața San Domenico din Bologna, din Discursul său pentru conferirea Premiului Carol cel Mare (6 mai 2016). „Universitatea a apărut aici pentru studiul dreptului, pentru căutarea a ceea ce apără persoanele, regulă de viață comună și tutelare de logicile celui mai puternic, ale violenței și ale arbitrarului”, a amintit Pontiful, subliniind actualitatea acestei provocări: „a afirma drepturile persoanelor și ale popoarelor, ale celor mai slabi, ale celui care este rebutat și ale creației, casa noastră comună”.

În discursul său, Papa Francisc a amintit și „cheia pentru a reuși cu adevărat în studii”: „căutarea binelui”. „Iubirea este ingredientul care dă gust comorilor cunoașterii și, îndeosebi, drepturilor omului și ale popoarelor”. Pontiful, care a numit Bologna „răscruce seculară de întâlniri, de confruntare și relație”, le-a propus celor prezenți în Piața San Domenico trei drepturi actuale: dreptul la cultură, la speranță și la pace. El a definit dreptul la cultură „a tutela înțelepciunea, adică o știință umană și umanizatoare”. „Prea des suntem condiționați de modele de viață banale și efemere, care determină urmărirea succesului ieftin, discreditând sacrificiul, inducând ideea că studiul nu folosește dacă nu dă imediat ceva concret. Nu, studiul folosește pentru a ne pune întrebări, pentru a nu ne lăsa anesteziați de banalitate, pentru a căuta sensul în viață”

„Pentru că știința care se pune în slujba celui mai bun ofertant, care ajunge să alimenteze diviziuni și să justifice samavolnicii, nu este cultură. Cultură – o spune cuvântul – este ceea ce cultivă, care face să crească umanul. Și în fața atâtor plângeri și zgomote care ne înconjoară, astăzi nu avem nevoie de cel care se descarcă zbierând, ci de cel care promovează cultură bună. Avem nevoie de cuvinte care să ajungă la minți și să dispună inimile, nu urlete îndreptate spre stomac… Să ne dedicăm cu pasiune educației, adică ‘să scoatem afară’ ceea ce este mai bun din fiecare pentru binele tuturor. Împotriva unei pseudoculturi care-l reduce pe om la rebut, cercetarea la interes și știința la tehnică, să afirmăm împreună o cultură după măsura omului, o cercetare care recunoaște meritele și premiază sacrificiile, o tehnică ce nu se apleacă în fața scopurilor mercantile, o dezvoltare în care nu tot ceea ce este comod este permis”.

În privința dreptului la speranță, Papa a spus: „este dreptul de a nu fi invadați zilnic de retorica fricii și a urii. Este dreptul de a nu fi scufundați de frazele făcute de populisme și de răspândirea neliniștitoare și profitabilă de știri false. Este dreptul de a vedea pusă o limită rațională cronicii negre, pentru ca și ‘cronica albă’, adesea nespusă, să aibă glas. Este dreptul pentru voi, tinerilor, de a crește liberi de frica de viitor, de a ști că în viață există realități frumoase și durabile, pentru care merită să vă puneți în joc… Cât de frumos ar fi ca aulele universităților să fie șantiere de speranță, ateliere unde se lucrează la un viitor mai bun, unde se învață a fi responsabili de sine și de lume! A simți responsabilitatea pentru viitorul casei noastre, care este casă comună.”

Dreptul la pace „este un drept și o obligație, înscris în inima umanității… Aici, la rădăcinile universității europene, îmi place să amintesc că anul acesta s-a celebrat a șaizecea aniversare a Tratatelor de la Roma, a începuturilor Europei unite. După două războaie mondiale și violențe atroce de popoare împotriva popoarelor, Uniunea s-a născut pentru a tutela dreptul la pace. Dar astăzi multe interese și nu puține conflicte par să ducă la dispariția marilor viziuni de pace. Experimentăm o fragilitate nesigură și truda de a visa lucruri mari… Invocăm ius pacis, ca drept al tuturor de a rezolva conflictele fără violență. Pentru aceasta repetăm: să nu mai fie niciodată războiul, să nu mai fie niciodată unii împotriva altora, să nu mai fie niciodată unii fără alții!”

Pontiful i-a îndemnat pe tineri să nu îi creadă pe cei care spun „că a lupta pentru aceasta este inutil și că nimic nu se va schimba! Nu vă mulțumiți cu semne mici, ci visați lucruri mari. Voi, tinerilor, visați lucruri mari! Visez și eu, dar nu numai în timp ce dorm, pentru că visele adevărate le avem cu ochii deschiși și le ducem înainte la lumina soarelui”. Papa visează o Europă „în care tinerii respiră aerul curat al onestității, iubesc frumusețea culturii și a unei vieți simple, nepoluată de necesitățile infinite ale consumismului; unde căsătoria și faptul de a avea copii sunt o responsabilitate și o bucurie mare, nu o problemă dată de lipsa unui loc de muncă suficient de stabil. Visez o Europă ‘universitară și mamă’ care, amintindu-și de cultura sa, să inspire speranță fiilor și să fie instrument de pace pentru lume.”