Papa Francisc: Creștinii trebuie să fie misionari ai speranței
04.10.2017, Vatican (Catholica) - Adevărații creștini nu sunt triști sau abătuți, ci au sarcina specifică de a fi purtători ai speranței, a spus Papa Francisc miercuri – și nu doar prin cuvintele lor, ci și prin acțiuni simple precum a zâmbi sau a face un act de caritate. La audiența generală din 4 octombrie, Pontiful a exclamat: „Cât de frumos este să ne gândim că suntem vestitori ai învierii lui Isus nu numai în cuvinte, ci cu faptele și cu mărturia vieții! Isus nu vrea discipoli capabili numai să repete formule învățate pe de rost. Vrea martori: persoane care propagă speranță cu modul lor de a primi, de a zâmbi, de a iubi.”
Cel mai important este să iubești, a continuat Sfântul Părinte, „pentru că forța învierii îi face pe creștini capabili să iubească și atunci când iubirea pare că și-a pierdut motivațiile sale”. Și a continuat: „Credința, speranța noastră nu este numai un optimism; este altceva, mai mult! Este ca și cum credincioșii ar fi persoane cu o ‘bucată de cer’ în plus deasupra capului, însoțiți de o prezență pe care cineva nu reușește nici măcar să o intuiască.” Papa și-a continuat în Piața San Pietro catehezele despre speranța creștină. Săptămâna aceasta a vorbit despre nevoia de a fi „misionari ai speranței”, subliniind că chemarea la o astfel de mărturie este cheie în luna octombrie, o lună dedicată în mod tradițional misiunilor.
Un creștin, a spus Pontiful, nu este un profet al nenorocirii. El are misiunea de a-l vesti pe Isus, care a murit din iubire și pe care Dumnezeu l-a înviat în dimineața de Paște. „Acesta este nucleul credinței creștine. Dacă Evangheliile s-ar opri la îngroparea lui Isus, istoria acestui profet s-ar adăuga la multele biografii de personaje eroice care și-au dedicat viața pentru un ideal. Evanghelia ar fi atunci o carte edificatoare, chiar mângâietoare, dar nu ar fi o veste de speranță. Însă Evangheliile nu se încheie cu Vinerea Sfântă, merg mai departe; și tocmai acest fragment ulterior transformă viețile noastre”, a explicat Papa, referindu-se la Înviere.
„Misiunea creștinilor în această lume este aceea de a deschide spații de mântuire, ca niște celule de regenerare capabile să restituie limfa la ceea ce părea pierdut pentru totdeauna. Când cerul este în întregime înnorat, este o binecuvântare cel care știe să vorbească despre soare. Iată, adevăratul creștin este așa: nu este plângăcios și supărat, ci convins, prin forța învierii, că nici un rău nu este infinit, nici o noapte nu este fără sfârșit, nici un om nu este definitiv greșit, nici o ură nu este invincibilă de iubire.” A admis însă că uneori mărturisirea speranței costă mult, chiar viața. Și i-a dat drept exemplu pe creștinii din Orient. „Aceștia sunt adevărați creștini! Aceștia poartă cerul în inimă, privesc dincolo, mereu dincolo.”
„Cine îl are pe Cristos alături de el cu adevărat nu se mai teme de nimic”, a spus Pontiful la final. „Și pentru aceasta creștinii, adevărații creștini, nu sunt niciodată oameni ușori și concilianți. Blândețe lor nu trebuie confundată cu un sentiment de nesiguranță și de capitulare. Sfântul Paul îl stimulează pe Timotei să sufere pentru Evanghelie, și spune așa: ‘Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci Duhul tăriei, al iubirii și al chibzuinței’. Căzuți fiind, se ridică mereu. Iată, iubiți frați și surori, de ce creștinul este un misionar de speranță.”
