Papa Francisc: Mântuitorul dorește să ne vindece de moarte
18.10.2017, Vatican (Catholica) - Miercuri, 18 octombrie 2017, în cadrul audienței sale generale, Papa Francisc a vorbit despre inevitabilitatea morții, spunând că este bine să medităm la trecerea noastră din această lume. I-a sfătuit pe pelerini să recite Psalmul 90, care îi cere lui Dumnezeu: „Învață-ne să numărăm zilele noastre, ca să dobândim înțelepciunea inimii!” Aceste cuvinte ne dau „un realism sănătos, alungând iluzia de atotputernicie”, a spus Papa, întrebând apoi: „Ce suntem noi? Suntem ‘aproape un nimic’, spune un alt Psalm (88,48); zilele noastre se scurg repede: chiar dacă am trăi și o sută de ani, la sfârșit ni se va părea că totul a fost o suflare”.
Moartea ne aduce în atenție viața noastră, arătându-ne cum toată mândria, mânia și ura noastră sunt în cele în urmă inutile. „Ne dăm seama cu regret că nu am iubit suficient și că nu am căutat ceea ce era esențial. Și, dimpotrivă, vedem ceea ce am semănat cu adevărat bun: afecțiunile pentru care ne-am sacrificat și care acum ne țin de mână”. Dar credința ne dă speranță: „Suntem cu toții mici și lipsiți de apărare în fața misterului morții. Însă ce har dacă în acel moment păstrăm în inimă flacăra mică a credinței! Isus ne va lua de mână, așa cum a luat-o de mână pe fiica lui Iair… Ne va spune nouă, fiecăruia dintre noi: ‘Scoală-te, învie!'”
„Eu vă invit, acum, să închideți ochii și să vă gândiți la acel moment: al morții noastre. Fiecare dintre noi să se gândească la propria moarte și să-și imagineze acel moment care se va petrece, când Isus ne va lua de mână și ne va spune: ‘Vino, vino cu mine, scoală-te’. Acolo se va termina speranța și va fi realitatea, realitatea vieții. Gândiți-vă bine: Isus însuși va veni la fiecare dintre noi și ne va lua de mână, cu duioșia Sa, blândețea Sa, iubirea Sa.” Sfântul Părinte a arătat că Isus, prin viața și moartea Sa, a iluminat misterul morții. Ca exemplu, a indicat momentul în care Isus plânge după ce află de moartea prietenului Său, Lazăr: „Cu comportamentul Său, ne autorizează să ne simțim îndurerați când o persoană dragă pleacă”.
Dar apoi Isus „îl roagă pe Tatăl, izvorul vieții, și îi poruncește lui Lazăr să iasă din mormânt. Și așa se întâmplă. Speranța creștină se inspiră din această atitudine pe care o asumă Isus împotriva morții umane: dacă ea este prezentă în creație, este însă leziune care desfigurează planul de iubire al lui Dumnezeu și Mântuitorul dorește să ne vindece de ea”. Într-un alt episod evanghelic, este vorba despre un tată cu o fiică foarte bolnavă, care se adresează lui Isus cu credință, cerându-i să o vindece, a amintit Papa. „Nu există figură mai impresionantă decât aceea a unui tată sau a unei mame cu un copil bolnav.”
„Imediat Isus pornește la drum cu acel om, care se numea Iair. La un moment dat vine cineva din casa lui Iair și îi spune că fetița a murit și nu mai este nevoie să-l deranjeze pe Învățătorul. Dar Isus îi spune lui Iair: ‘Nu te teme, crede numai!’ Isus știe că acel om este ispitit să reacționeze cu mânie și disperare, pentru că a murit fetița, și îi recomandă să păstreze mica flacără care este aprinsă în inima sa: credința… ‘Nu-ți fie frică, tu continuă numai să ții aprinsă acea flacără!’ Și apoi, ajunși acasă, o va trezi pe fetiță din moarte și o va reda vie celor dragi ai săi.”
„Isus ne pune pe această ‘creastă’ a credinței. Martei care plânge pentru moartea fratelui Lazăr îi opune lumina unei dogme: ‘Eu sunt învierea și viața; cine crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi; și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri în veci’… Este ceea ce Isus repetă fiecăruia dintre noi, ori de câte ori moartea vine să smulgă țesutul vieții și al afecțiunilor. Toată existența noastră se joacă aici, între versantul credinței și prăpastia fricii.” „Aceasta este speranța noastră în fața morții. Pentru cel care crede, este o poartă care se deschide complet; pentru cel care se îndoiește este fir de lumină care trece printr-o crăpătură care nu s-a închis chiar de tot. Dar pentru noi toți va fi un har, atunci când această lumină, a întâlnirii cu Isus, ne va lumina.”
