Martin Buber: Drumul omului după învățătura hasidică
20.10.2017, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Drumul omului după învățătura hasidică, scrisă de Martin Buber și tradusă în limba română de Ovidiu-Ionuț Hușanu. Cartea apare în colecția „Mici tratate de spiritualitate”, în format 14×20, are 50 de pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.
Această broșură, un fragment foarte scurt dintr-o conferință pe care Martin Buber a ținut-o la Congresul de la Woodbrook, la Bentveld, în aprilie 1947, și publicată pentru prima oară în anul următor la Aia da Pulvis Viarum, conține un mesaj despre om, mai exact despre educarea omului.
Autorul trasează un adevărat itinerar pentru creșterea, maturizarea și autenticitatea omului în șase scurte capitole, sigur, bogate în povestiri hasidice, dar care ating înțelepciunea prezentă în marea tradiție ebraică. Omul, pentru creșterea sa și pentru a ajunge la autenticitate, trebuie, înainte de toate, să se întoarcă la sine însuși: Lek-leka, dar și Leki-lak, „mergi către tine însuți”, deci să se regăsească pe sine însuși, să atingă propriul destin, să meargă la izvor… Cu alte cuvinte, omul trebuie să facă din viața sa un drum, răspunzând la întrebarea: „Unde ești?” fără să încerce să se ascundă sau să-și afirme neputința. Din această primă etapă este necesar să înțelegem că înaintea omului se află o cale specială, proprie: nici o tentativă de a imita ceea ce deja a fost străbătut – ar fi o repetare sterilă – și nici o pretenție ca propria cale să o excludă pe a altora: nu există o cale unică, dar este important să alegem propria cale și a alege înseamnă chiar și a renunța.
În lumea viitoare nu voi fi întrebat: „De ce nu ai fost ca Moise?”, ci: „De ce nu ai fost tu însuți?” Fiecare are calea sa și, odată aleasă, trebuie urmată cu fermitate, abandonând concepția despre viață privită ca acumulare de experiențe diverse: decizia trebuie să fie puternică și fermă, fără tributuri plătite mitului experiențelor diferite și multiple, care produce numai diletantism. Oricare ar fi calea aleasă, dacă este propria cale și dacă este urmată cu fidelitate și cu perseverență, la sfârșit se vor cunoaște bucuria, frumusețea, desăvârșirea și apoi drumul parcurs poate să se deschidă spre Dumnezeu.
Această lucrare a lui Buber nu este o cărțulie edificatoare și de pietate, hrănită de povestiri hasidice al căror mare narator este autorul; este o lucrare educativă ce privește omul și drumul său, un ecou al importantului mesaj al ebraismului adresat tuturor, deoarece privește condiția omului în general. Pentru Buber, educația are înțelesul unei înalte discipline sau asceze: o disciplină îndreptată cu bucurie spre umanitate din iubire față de responsabilitatea unei sarcini a vieții ce ne-a fost încredințată, asupra căreia trebuie să acționăm fără amestecuri, nici din dorință de putere, nici din erotism. Aceste pagini nu ne oferă mici evadări, ci îl interpelează pe fiecare om și îl fac să se gândească dacă viața sa a devenit drum. (prezentare semnată de Enzo Bianchi)
Imagini
