Patriarhul Teofil al III-lea despre Status Quo-ul sub amenințare (II)
28.10.2017, Roma (Catholica) - Întâlnirea care de curând a avut loc între Patriarhul Teofil și Papa Francisc a fost o etapă specială din turul special pe care conducătorul Bisericii Ortodoxe din Ierusalim îl face printre liderii politici și religioși din toată lumea, nu cu titlu personal, ci în numele tuturor conducătorilor Bisericilor prezente în Țara Sfântă. Cu intenția declarată de a-i sensibiliza pe toți despre ceea ce este descrisă ca o tentativă de a destabiliza regulile codificate care de secole conduc viața comunităților creștine în țara unde s-a născut și a trăit Isus. O „campanie” care, în viitor, ar putea ajunge și până la Putin și la Trump. Redăm ultima parte a interviului dat pentru Vatican Insider și tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
– Unitatea creștinilor nu este numai un a face „front comun” în raporturile cu autoritățile civile. Ce îi împiedică pe catolici și pe ortodocși să meargă zvelt spre unitatea vizibilă deplină?
– Nu există ceva care împiedică asta. Aș spune că este vorba de un proces. La Roma, întâlnindu-l și pe Cardinalul Kurt Koch și pe colaboratorii săi de la Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creștinilor, am recunoscut că unitatea deplină nu poate veni de seara până dimineață, ci ceea ce contează este procesul, a merge înainte pe drum. Noi trebuie să facem partea noastră, iar restul este în mâinile Domnului. Deja acum multe lucruri s-au schimbat față de trecut. Acum există înțelegere reciprocă și respect reciproc. Nu există certuri, prejudecăți, suspiciuni, bigotisme între noi.
– Care este contribuția specifică pe care Patriarhia de Ierusalim poate s-o ofere dialogului teologic dintre catolici și ortodocși?
– Toate denominațiunile și comunitățile creștine recunosc că Ierusalimul este locul unde a apărut Biserica primară, Biserica de la începuturi. De acolo Biserica s-a răspândit în toată lumea. Și grupurile creștine care pun în centrul interesului lor Biblia recunosc imediat ceea ce unește Ierusalimul cu Biblia. Biserica din Ierusalim poate să ofere asta. Bisericii din Ierusalim pot să i se aplice cuvintele sfinților evangheliști Matei și Luca, atunci când vorbesc despre cloșca ce reunește puișorii sub aripile sale.
– Papa Francisc repetă că prozelitismul între diferitele Biserici este „păcătos”. Modul în care el exercită slujirea sa de Episcop de Roma poate favoriza vreun pas înainte pe drumul spre unitatea deplină între creștini?
– El se bucură de mare respect în toată lumea. Poate că și pentru că încearcă să „rupă cercul”. Și știm că profeții, și în Vechiul Testament, au fost combătuți și chiar persecutați… Tocmai pentru că rupeau „cercurile închise”, pentru a face să ajungă darurile la popor. Pentru mine, când îl întâlnești, îți dai seama că poți într-adevăr să comunici cu el, pentru că Papa Francisc este o persoană care crede în ceea ce spune și în ceea ce predică.
– În trecut creștinii s-au certat adesea pentru gestionarea Locurilor Sfinte la Ierusalim. În schimb, acum restaurarea capelei Sfântului Mormânt a avut loc cu contribuția comună a Patriarhiei greco-ortodoxe, a patriarhiei armene și a Custodiei din Țara Sfântă. Ce importanță atribuiți acestui fapt?
– Restaurarea în comun a capelei Sfântului Mormânt reprezintă un punct de cotitură în contextul nostru. Eu sper și mă rog ca asta să ne ajute să mergem înainte. Este un eveniment care ne-a îmbucurat pe noi și pe atâția oameni în toată lumea. Însă Sfântul Ioan Damaschinul spunea că „omul este o rană” și eu țin minte aceasta mereu. În adâncul ființei noastre noi toți purtăm o rană și aceasta înseamnă că suntem supuși corupției. Suntem oameni și nu trebuie să ne așteptăm ca să devenim îngeri. Patriarhul Benedict, când eram tineri, ne spunea: nu pretind ca voi să fiți îngeri, doresc ca să fiți umani. Și uneori a fi îngeri ar fi mult mai ușor decât a fi oameni.
– Patriarhia de Ierusalim cum se situează față de relațiile dintre Bisericile ortodoxe? Considerați Conciliul din Creta un adevărat Conciliu? Și cum vedeți rolul Rusiei și al Bisericii rusești în Orientul Mijlociu?
– Patriarhia de Moscova are un rol important din punct de vedere istoric, și în Țara Sfântă. Cu privire la evenimentul care a avut loc la Creta, cred că a fost vorba despre un eveniment istoric important, pentru că a arătat unitatea Bisericilor ortodoxe și acum toți îi percepem importanța. Astăzi Bisericile Ortodoxe trebuie să se măsoare cu o problemă „existențială”: ele nu se mai bucură de garanții și de susțineri constituționale din partea națiunilor lor respective. Grecia este singura națiune în care Biserica este garantată în mod constituțional, dar pretutindeni se afirmă principiul de separare între Biserică și stat. Desigur, există atâția politicieni care apără Biserica Ortodoxă, însă politicienii pleacă și vin, și aceasta nu va dura pentru totdeauna. Bisericile Ortodoxe au nevoie să se susțină reciproc și pentru aceasta unitatea care s-a manifestat la Marele Sinod din Creta a fost de importanță paradigmatică. Acel Sinod a arătat în manieră tangibilă că Bisericile sunt unite și merg împreună.
– Însă câteva Biserici importante au fost absente…
Patriarhii care nu au participat, fiecare avea motivațiile sale. Pentru a fi onest, cred că fiecare dintre ei avea probleme interne. Apoi, nici unul nu a refuzat rezultatele acelui Sinod. Pentru că și cel care nu a luat parte la acel Sinod rămâne în comuniune deplină cu toate celelalte Biserici. Există unii care susțin că acel Conciliu trebuie să fie dus înainte. Și de fapt, Sinodul din Creta poate pregăti drumul pentru colaborări tot mai intense între Biserici. Este numai chestiune de timp.
– Deci, Patriarhia ecumenică de Constantinopol a făcut bine să convoace marele Sinod ortodox…
– În Bisericile Ortodoxe, problema este adesea impasul cu privire la cine trebuie să ia inițiativa. Și în această privință experiența Sinodului a fost o experiență pozitivă, pentru că acum ne bucurăm de roadele acelei inițiative. Pentru Patriarhul Bartolomeu nu a fost ușor să își ia toată responsabilitatea și să facă față atâtor deosebiri cu caracter cultural și politic care se impuseseră în diferitele Biserici. Însă la sfârșit, după atâția ani, acest obiectiv a fost obținut.
