Papa Francisc: Rezerva de untdelemn e acumulată cu faptele bune
12.11.2017, Vatican (Catholica) - Cum ar fi dacă ziua de astăzi ar fi ultima mea zi? Această întrebare a pus-o Sfântul Părinte înaintea rugăciunii mariane „Îngerul Domnului”, recitată cu credincioșii strânși în Piața San Pietro. Redăm alocuțiunea papală, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În această duminică, Evanghelia (cf. Mt 25,1-13) ne arată condiția pentru a intra în împărăția cerurilor și face aceasta cu parabola celor zece fecioare: este vorba despre acele fete tinere care aveau rolul de a-l primi și a-l însoți pe mire la ceremonia nunții, iar pentru că în acel timp era obiceiul de a celebra nunta noaptea, fetele tinere erau înzestrate cu candele.
Parabola spune că dintre aceste fecioare cinci erau înțelepte și cinci erau nechibzuite: de fapt, cele înțelepte au luat cu ele untdelemn pentru candele, în timp ce cele nechibzuite nu au luat. Mirele întârzie să vină și toate ațipesc. La miezul nopții este anunțată sosirea mirelui; atunci fecioarele nechibzuite își dau seama că nu au untdelemn pentru candele și cer de la cele înțelepte. Însă acestea răspund că nu pot să le dea, pentru că nu ar ajunge pentru toate. Așadar, în timp ce cele nechibzuite merg în căutare de untdelemn, sosește mirele; fecioarele înțelepte intră cu el în sala ospățului și poarta este închisă. Cele cinci nechibzuite se întorc prea târziu, bat la poartă, dar răspunsul este: „Nu vă cunosc” (v. 12), și rămân afară.
Ce vrea să ne învețe Isus cu această parabolă? Ne amintește că trebuie să fim pregătiți pentru întâlnirea cu El. De multe ori, în Evanghelie, Isus îndeamnă să veghem și face așa și la sfârșitul acestei relatări. Spune astfel: „Vegheați, așadar, pentru că nu știți nici ziua, nici ceasul” (v. 13). Dar cu această parabolă ne spune că a veghea nu înseamnă numai a nu dormi, ci a fi pregătiți; de fapt, toate fecioarele dorm înainte de a sosi mirele, dar la trezire unele sunt pregătite și altele nu. Așadar aici se află semnificația lui a fi înțelepți și prudenți: este vorba de a nu aștepta ultimul moment din viața noastră pentru a colabora cu harul lui Dumnezeu, ci a face aceasta deja de acum. Ar fi frumos să ne gândim un pic: o zi va fi ultima. Dacă ar fi astăzi, cum sunt pregătit, cum sunt pregătită? Dar trebuie să fac aceasta și aceasta… A ne pregăti ca și cum ar fi ultima zi: face bine.
Candela este simbolul credinței care luminează viața noastră, în timp ce untdelemnul este simbolul carității care alimentează, face rodnică și credibilă lumina credinței. Condiția pentru a fi pregătiți la întâlnirea cu Domnul nu este numai credința, ci o viață creștină bogată în iubire și în caritate față de aproapele. Dacă ne lăsăm conduși de ceea ce ne apare a fi mai comod, de căutarea intereselor noastre, viața noastră devine sterilă, incapabilă să dea viață altora și nu acumulăm nici o rezervă de untdelemn pentru candela credinței noastre; și aceasta – credința – se va stinge în momentul venirii Domnului, sau chiar mai rapid. În schimb, dacă suntem vigilenți și încercăm să facem binele, cu gesturi de iubire, de împărtășire, de slujirea a aproapelui aflat în dificultate, putem rămâne liniștiți în timp ce așteptăm venirea mirelui: Domnul va putea veni în orice moment, și nici chiar somnul morții nu ne înspăimântă, pentru că avem rezerva de untdelemn, acumulată cu faptele bune de fiecare zi. Credința inspiră caritatea și caritatea păstrează credința.
Fecioara Maria să ne ajute să facem credința noastră tot mai activă prin intermediul carității; pentru ca să poată străluci candela noastră deja aici, pe drumul pământesc, și apoi pentru totdeauna, la sărbătoarea de nuntă în paradis.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Ieri, la Madrid, au fost proclamați fericiți Vicente Queralt Lloret și 20 de însoțitori martiri, și José Maria Fernández Sánchez și 38 de însoțitori martiri. Noii fericiți erau, unii, membri ai Congregației Misiunii: preoți, frați coadiutori, novici; alții erau laici apartenenți la Asociația Medaliei Miraculoase. Toți au fost uciși din ură față de credință în timpul persecuției religioase care a avut loc în cursul războiului civil spaniol între 1936 și 1937. Să îi aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru marele dar al acestor martori exemplari ai lui Cristos și ai Evangheliei.
Vă salut pe voi toți, familii, parohii, asociații și pe fiecare credincios, care ați venit din Italia și din atâtea părți ale lumii. Îndeosebi, salut pelerinii care provin din Washington, Philadelphia, Brooklyn și New York, corul parohial „Sfânta Maria Magdalena” din Nuragus (Sardinia); credincioșii din Tuscania, Ercolano și Veneția; Societatea jucătorilor de popice din Rosta și candidații la mir din Galzignano. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
