Papa Francisc: Isus vine la noi în fiecare zi și ne cere să îl primim
26.11.2017, Vatican (Catholica) - În pragul plecării sale într-o nouă călătorie apostolică, în Myanmar și Bangladesh, Pontiful s-a întâlnit la miezul zilei cu credincioșii pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”. În Biserica Catolică de rit latin este ultima duminică din anul liturgic – solemnitatea lui Cristos, Regele universului. Redăm alocuțiunea papală după traducerea pr. Mihai Pătrașcu publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În această ultimă duminică a anului liturgic celebrăm solemnitatea lui Cristos Regele universului. Regalitatea sa este una de conducere, de slujire, precum și o regalitate care la sfârșitul timpurilor se va afirma ca judecată. Astăzi îl avem în fața noastră pe Cristos ca rege, păstor și judecător, care arată criteriile de apartenență la împărăția lui Dumnezeu. Aici se află criteriilor.
Pagina evanghelică se deschide cu o viziune grandioasă. Isus, adresându-se discipolilor Săi, spune: „Când va veni Fiul Omului în gloria Lui, împreună cu toți îngerii, atunci se va așeza pe tronul gloriei Sale” (Mt 25,31). Este vorba despre introducerea solemnă a relatării judecății universale. După ce a trăit existența pământească în umilință și sărăcie, Isus se prezintă acum în gloria divină care îi aparține, înconjurat de cetele îngerești. Întreaga omenire este convocată în fața Lui și El își exercită autoritatea despărțindu-i pe unii de alții, așa cum păstorul desparte oile de capre.
Celor pe care i-a pus la dreapta Sa le spune: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii! Căci am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și mi-ați dat să beau, am fost străin și m-ați primit, gol și m-ați îmbrăcat, bolnav și m-ați vizitat, am fost în închisoare și ați venit la Mine!” (v. 34-36). Cei drepți rămân uimiți, pentru că nu își amintesc să îl fi întâlnit vreodată pe Isus și cu atât mai puțin să îl fi ajutat în acel mod; dar El declară: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații Mei cei mai mici, Mie mi-ați făcut” (v. 40). Acest cuvânt nu încetează niciodată să ne uimească, pentru că ne revelează până la ce punct ajunge iubirea lui Dumnezeu: până la punctul de a se întruchipa cu noi, dar nu atunci când ne simțim bine, când suntem sănătoși și fericiți, nu, ci atunci când suntem în nevoie. Și în acest mod ascuns El se lasă întâlnit, ne întinde mâna ca un cerșetor. Astfel Isus revelează criteriul decisiv al judecății Sale, adică iubirea concretă față de aproapele aflat în dificultate. Și astfel se revelează puterea iubirii, regalitatea lui Dumnezeu: solidar cu cel care suferă pentru a trezi peste tot atitudini și fapte de milostenie.
Parabola judecății continuă prezentându-l pe rege care îi îndepărtează de la el pe cei care în timpul vieții lor nu s-au preocupat de necesitățile fraților. Și în acest caz aceștia rămân uimiți și întreabă: „Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat, sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare și nu ți-am slujit?” (v. 44). Subînțeles: „Dacă te-am fi văzut, cu siguranță că te-am fi ajutat!” Însă regele răspunde: „tot ce nu ați făcut unuia dintre aceștia, cei mai mici, Mie nu mi-ați făcut” (v. 45). La sfârșitul vieții noastre vom fi judecați despre iubire, adică despre angajarea noastră concretă de a-l iubi și a-l sluji pe Isus în frații noștri cei mai mici și nevoiași. Acel cerșetor, acel nevoiaș care întinde mâna este Isus; acel bolnav pe care trebuie să îl vizitez este Isus; acel încarcerat este Isus; acel înfometat este Isus. Să ne gândim la aceasta.
Isus va veni la sfârșitul timpurilor pentru a judeca toate națiunile, dar vine la noi în fiecare zi, în atâtea moduri, și ne cere să îl primim. Fecioara Maria să ne ajute să îl întâlnim și să îl primim în Cuvântul Său și în Euharistie, și în același timp în frații și în surorile care suferă foamea, boala, asuprirea, nedreptatea. Fie ca inimile noastră să îl primească în ziua de azi a vieții noastre, pentru ca să fim primiți de El în veșnicia împărăției Sale de lumină și de pace.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Ne-a dat mare durere, vinerea trecută, știrea despre măcelul petrecut într-o moschee din nordul Sinaiului, în Egipt. Continui să mă rog pentru numeroasele victime, pentru cei răniți și pentru toată comunitatea aceea, așa de dur lovită. Dumnezeu să ne elibereze de aceste tragedii și să susțină eforturile tuturor celor care lucrează pentru pace, înțelegere și conviețuire. Acei oameni în acel moment se rugau; și noi, în tăcere, să ne rugăm pentru ei.
Ieri, la Córdoba în Argentina, a fost proclamată Fericită sora Catalina de María Rodríguez, fondatoare a Congregației Hermanas Esclavas del Corazón de Jesús, primul institut călugăresc feminin de viață apostolică din Argentina. A trăit în secolul al XIX-lea, Catalina a fost mai întâi căsătorită și după aceea, rămasă văduvă, s-a consacrat lui Dumnezeu și s-a dedicat îngrijirii spirituale și materiale a femeilor mai sărace și vulnerabile. Să îl lăudăm pe Dumnezeu pentru această „femeie pasionată de Inima lui Isus și de omenire”.
Vă salut pe voi toți pelerini, veniți din Italia și din diferite țări: familiile, grupurile parohiale, asociațiile. Îndeosebi salut comunitatea ucraineană care amintește tragedia Holodomor, moartea de foame provocată de regimul stalinist față de milioane de victime. Mă rog pentru Ucraina, pentru ca forța credinței să poată contribui la vindecarea rănilor din trecut și să promoveze astăzi drumuri de pace. Salut credincioșii din Cagliari, Matera, Potenza, Parma, Crotone și Rossano, precum și Asociația Italiană a însoțitorilor în sanctuarele mariane din lume. În această seară voi începe călătoria apostolică în Myanmar și Bangladesh. Vă cer să mă însoțiți cu rugăciunea, pentru ca prezența mea să fie pentru acele populații un semn de apropiere și de speranță.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
