Papa Francisc: Devoțiunea către Maria este necesară
01.01.2018, Vatican (Catholica) - La începutul noului an, Papa Francisc a spus că a avea o devoțiune pentru Fecioara Maria nu este doar ceva frumos sau bun, ci necesar creștinului. „Evlavia către Maria nu este bună-cuviință spirituală, ci o exigență a vieții creștine”, a spus Pontiful pe 1 ianuarie. „Darul Mamei, darul fiecărei mame și al fiecărei femei este atât de prețios pentru Biserică, mamă și femeie și ea. […] Pentru ca să nu se reducă credința numai la idee sau la învățătură, avem nevoie, toți, de o inimă de mamă, care să știe să păstreze duioșia lui Dumnezeu și să asculte palpitațiile omului.”
Sfântul Părinte a celebrat Liturghia în Bazilica San Pietro, la solemnitatea Fecioarei Maria, Mama lui Dumnezeu, reflectând la afirmația „Păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei”, din Evanghelia lui Luca. Dar a pornit de la titlul Mariei care dă și numele sărbătorii. „De ce spunem Mamă a lui Dumnezeu și nu Mamă a lui Isus? Unii, în trecut, au cerut să se limiteze la aceasta, însă Biserica a afirmat: Maria este Mamă a lui Dumnezeu. Trebuie să fim recunoscători pentru că în aceste cuvinte este cuprins un adevăr splendid despre Dumnezeu și despre noi. Adică, de când Domnul s-a întrupat în Maria, de atunci și pentru totdeauna, poartă umanitatea noastră alipită de el. Nu mai există Dumnezeu fără om: trupul pe care Isus l-a luat de la mamă este al Său și acum și va fi pentru totdeauna.”
Papa a continuat: „A spune Mamă a lui Dumnezeu ne amintește aceasta: Dumnezeu este aproape de omenire ca un copil de mama care îl poartă în sânul ei. Cuvântul mamă (mater) trimite și la cuvântul materie. În mama Sa, Dumnezeul din cer, Dumnezeul infinit s-a făcut mic, s-a făcut materie, pentru a fi nu numai cu noi, ci și ca noi. Iată minunea, iată noutatea: omul nu mai este singur; niciodată nu mai este orfan, este pentru totdeauna fiu. Anul se deschide cu această noutate. Și o proclamă astfel, spunând: Mamă a lui Dumnezeu! Este bucuria de a ști că singurătatea noastră este învinsă. Este frumusețea de a ne ști fii iubiți, de a ști că nu ne va mai putea fi luată niciodată copilăria noastră.”
Legat de versetul evanghelic amintit, Pontiful a accentuat acțiunea Mariei: „Păstra. Pur și simplu păstra. Maria nu vorbește: Evanghelia nu prezintă nici un cuvânt al ei în toată relatarea Crăciunului. Și în aceasta mama este unită cu Fiul: Isus este prunc (infans), adică ‘fără cuvânt’. El, Cuvântul, Cuvântul lui Dumnezeu care ‘în trecut a vorbi în multe rânduri și în multe moduri’, acum, la ‘împlinirea timpului’, este mut. Dumnezeul în fața căruia se tace este un Prunc care nu vorbește. Maiestatea Sa este fără cuvinte, misterul Său de iubire se dezvăluie în micime. Această micime tăcută este limbajul regalității sale. Mama se asociază Fiului și păstrează în tăcere.” Apoi a invitat la tăcere, căci „avem nevoie să rămânem în tăcere privind ieslea. Pentru că în fața ieslei ne redescoperim iubiți, gustăm sensul genuin al vieții. Și privind în tăcere, lăsăm ca Isus să vorbească inimii noastre: ca micimea Sa să demonteze mândria noastră, ca sărăcia Sa să deranjeze fastuozitățile noastre, ca duioșia sa să miște inima noastră insensibilă.”
Papa a vorbit despre acest „secret” al Mariei: „a păstra în tăcere și a duce la Dumnezeu”. Unde păstra? În inima ei. „Inima invită să privim la centrul persoanei, al afectelor, al vieții. Și noi, creștini aflați pe drum, la începutul anului simțim nevoia de a porni din nou de la centru, de a lăsa în urmă poverile trecutului și de a reîncepe de la ceea ce contează. Iată astăzi în fața noastră punctul de plecare: Mama lui Dumnezeu. Pentru că Maria este așa cum ne vrea Dumnezeu, cum vrea Biserica Sa: mamă duioasă, umilă, săracă în lucruri și bogată în iubire, liberă de păcat, unită cu Isus, care îl păstrează pe Dumnezeu în inimă și pe aproapele în viață. Pentru a porni din nou, să privim la Mama. În inima sa bate inima Bisericii. Pentru a merge înainte, ne spune sărbătoarea de astăzi, trebuie să ne întoarcem înapoi: să reîncepem de la iesle, de la Mama care îl ține în brațe pe Dumnezeu.”
Sfântul Părinte și-a încheiat predica cu o rugăciune și o invitație: „Mama, semnătura de autor a lui Dumnezeu asupra omenirii, să păstreze acest an și să aducă pacea Fiului ei în inimi, în inimile noastre, și în lume. Și ca fii, pur și simplu, vă invit să o salutăm astăzi cu salutul creștinilor din Efes, în fața Episcopilor lor: ‘Sfântă Mamă a lui Dumnezeu!’ Să spunem, de trei ori, din inimă, toți împreună, privind-o [îndreptat spre statuia expusă alături de altar]: ‘Sfântă Mamă a lui Dumnezeu!'”
