Papa Francisc: Pacea și progresul încep cu educația

17.01.2018, Santiago (Catholica) - Adresându-se studenților și profesorilor de la Universitatea Catolică Pontificală chiliană din Santiago, Papa Francisc a afirmat că instituțiile catolice de educație au jucat un rol profetic în ajutarea generațiilor în direcția confruntării problemelor dintr-o perspectivă integratoare, inclusivă. „Astăzi misiunea care vă este încredințată este profetică”, a spus Sfântul Părinte pe 17 ianuarie, unei mulțimi de 2.400 de studenți și academicieni ai respectivei Universități. „Sunteți chemați să generați procese care să lumineze cultura actuală propunând un umanism reînnoit care să evite căderea în orice tip de reducționisme.”

Acest rol profetic al Universităților catolice este un motiv cheie pentru a căuta „mereu noi spații de dialog în loc de confruntare”, a spus el. Aceste spații trebuie să fie ocazii „de întâlnire și nu de diviziune, căi de dezacorduri prietenești ce permit diferențele dintre persoane să se unească într-un efort sincer de progres în comunitate spre o conviețuire națională”. Întâlnirea a marcat ultimul eveniment al zilei, fiind parte din călătoria pe care între 15 și 22 ianuarie o întreprinde în Chile și Peru. În discursul său, Pontiful a spus că Sf. Alberto Hurtado SJ, chilian, care a studiat la această Universitate, este un prim exemplu de cum „inteligența, excelența academică și profesionalitatea în acțiune, armonizate cu credința, dreptatea și caritatea, departe de a fi diminuate, dobândesc o forță care este profeție, capabilă să deschidă orizonturi și să lumineze drumul, mai ales pentru cei rebutați de societate, mai ales astăzi, când este la modă această cultură a rebutului”.

Subliniind că societatea de astăzi este „lichidă” (după expresia lui Zygmunt Bauman), astfel că „dispar punctele de referință de la care pornind, persoanele se pot construi individual și social”, Pontiful a identificat aici unul dintre motivele pierderii conștiinței spațiului public. „Un spațiu care cere un minim de transcendență asupra intereselor private (a trăi mai mult și mai bine), pentru a construi pe baze care să reveleze acea dimensiune importantă a vieții noastre care este acel ‘noi’. Fără acea conștiință, dar mai ales fără acel sentiment, deci fără acea experiență, este și va fi foarte greu de construit națiunea, așadar ar părea că este important și valabil numai ceea ce se referă la individ, în timp ce tot ceea ce rămâne în afara acestei jurisdicții devine desuet.”

Sfântul Părinte a vorbit apoi despre importanța „înaintării în comunitate”. După ce a apreciat inițiativele evanghelizatoare și vitalitatea pastorației universitare, a revenit la imaginea Bisericii „în ieșire”. „Misiunile pe care le realizați în fiecare an în diferite părți ale țării sunt un punct forte și foarte îmbogățitor. În aceste ocazii, reușiți să lărgiți orizontul privirii voastre și să intrați în contact cu diferite situații care, dincolo de evenimentul specific, vă lasă mobilizați. De fapt misionarul – în sensul etimologic al cuvântului – nu se întoarce din misiune niciodată la fel ca înainte; experimentează trecerea lui Dumnezeu în întâlnirea cu atâtea fețe, pe care nu le cunoștea, care nu îi erau familiare sau care erau departe de el.”

„Comunitatea educativă poartă în sine un număr infinit de posibilități și potențialități atunci când se lasă îmbogățită și interpelată de toți actorii care compun realitatea educativă”, a mai spus Papa. „Acest lucru cere un efort mai mare în termeni de calitate și de integrare. De fapt, slujirea universitară trebuie să tindă mereu să fie de calitate și de excelență puse în slujba conviețuirii naționale. Am putea spune că universitatea devine un laborator pentru viitorul țări, pentru că știe să încorporeze în sine viața și drumul poporului depășind orice logică antagonistă și elitară a științei.”