Papa Francisc: Să fim atenți ca Maria la lipsurile altora
18.01.2018, Iquique (Catholica) - La Liturghia celebrată joi dimineața, Papa Francisc a atras atenția asupra grijii arătate de Maria la Nunta din Cana, indicând-o ca exemplu privitor la modul de a-i ajuta pe alții să împărtășească bucuria și sărbătoarea pe care le găsim în Evanghelie. „Mesajul Evangheliei este izvor de bucurie […]. O bucurie care se propagă din generație în generație și a cărei moștenitori suntem. Pentru că suntem creștini”, a spus Pontiful pe 18 ianuarie.
„Ca Maria la Cana, să încercăm să învățăm să fim atenți în piețele noastre și în satele noastre să îi recunoaștem pe cei care au o viață ‘înecată’; care au pierdut – sau li s-au furat – motivațiile pentru a celebra. Și să nu ne fie frică să ne ridicăm glasurile pentru a spune: ‘Nu au vin’. […] Să fim atenți la toate situațiile de nedreptate și la noile forme de exploatare care expun pe atâția frați să piardă bucuria sărbătorii. Să fim atenți în fața lipsei locurilor de muncă ce distruge vieți și familii. Să fim atenți la cei care profită de iregularitatea multor migranți, pentru că nu cunosc limba sau nu au documentele în regulă. Să fim atenți la lipsa de casă, pământ și loc de muncă a atâtor familii. Și ca Maria să spunem: nu au vin.”
Sfântul Părinte a celebrat Liturghia în dimineața ultimei sale zile în Chile, înainte să zboare în Peru, pentru a doua parte a călătoriei sale din 15-22 ianuarie prin aceste două țări sud-americane. Liturghia a fost celebrată pe plaja Lobito, în orașul nordic Iquique, aflat între deșertul Atacama la est și Oceanul Pacific la vest. La predică, Pontiful a reflectat pe marginea nunții din Cana, legând sărbătoarea de atunci de „spiritul festiv” cu care chilienii din nord își trăiesc credința. „Vin ca pelerin ca să celebrez cu voi acest mod frumos de a trăi credința. Sărbătorile voastre patronale, dansurile voastre religioase – care se prelungesc și timp de o săptămână -, muzica voastră, hainele voastre fac din această zonă un sanctuar de evlavie și de spiritualitate populară.”
Și a continuat exprimându-și admirația: „Pentru că nu este o sărbătoare care rămâne închisă în interiorul templului, ci voi reușiți să îmbrăcați în sărbătoare tot satul. Voi știți să celebrați cântând și dansând paternitatea, providența, prezența iubitoare și constantă a lui Dumnezeu; și în acest mod generați atitudini interioare observate rar în altă parte la același grad în cel care nu are această religiozitate: răbdare, simțul crucii în viața zilnică, dezlipire, deschidere spre alții, devoțiune. Prind viață cuvintele profetului Isaia: ‘Atunci pustiul va deveni grădină, iar grădina va fi considerată pădure’ (32,15). Acest pământ, îmbrățișat de pustiul cel mai arid din lume, știe să se îmbrace în sărbătoare.”
Amintind că Iquique înseamnă în aymara „pământ de vise” a spus tot admirativ că este „un pământ care a știut să găzduiască oameni din diferite popoare și culturi, oameni care au trebuit să îi părăsească pe cei dragi ai lor și să plece”. „Iquique este o zonă de imigrați care ne amintește măreția de bărbați și femei; de familii întregi care, în fața adversităților, nu se lasă înfrânte și sunt în căutare de viață. Ei – în special cei care trebuie să părăsească pământul lor pentru că nu au minimul necesar pentru a trăi – sunt icoane ale Sfintei Familii, care a trebuit să treacă prin deșerturi pentru a putea continua să trăiască.” A îndemnat apoi: „să facem în așa fel încât să continue să fie și pământ de ospitalitate”.
Continuând să se folosească de minunea din Cana i-a îndemnat pe chilieni să vină fiecare cu „amforele” proprii, „pline de înțelepciune și de istorie”, lăsându-l pe Isus „să completeze minunea, transformând comunitățile noastre și inimile noastre în semn viu al prezenței Sale, care este bucuroasă și sărbătorească pentru că am experimentat că Dumnezeu-este-cu-noi, pentru că am învățat să îl găzduim în mijlocul nostru, în inima noastră. Bucurie și sărbătoare contagioasă care ne face să nu excludem pe nimeni de la anunțarea acestei Vești Bune, și să o transmitem. Tot ceea ce este din cultura noastră originară trebuie să împărtășim cu tradiția noastră, înțelepciunea noastră ancestrală, pentru ca acela care vine să întâlnească înțelepciunea. Aceasta este sărbătoare. Aceasta este apă transformată în vin. Aceasta este minunea pe care o face Isus.”
