Papa Francisc: Amazonia nu este pământul nimănui
19.01.2018, Puerto Maldonado (Catholica) - Papa Francisc a vizitat vineri una dintre cele mai bogate biologic vorbind regiuni ale lumii, spunându-le locuitorilor că în timp ce sunt izolați, nu sunt uitați. A subliniat și importanța luptei împotriva unor flageluri precum corupția și traficul uman. „Nu este pământul nimănui. Este un fapt ce trebuie subliniat. Voi nu sunteți țara nimănui. Acest pământ are nume. Are fețe. Vă are pe voi”, spus Pontiful pe 19 ianuarie populației din Puerto Maldonando, capitala regiunii Madre de Dios din bazinul amazonian.
Afirmația a venit ca răspuns la un comentariu făcut de un cuplu local, Margarita Martínez Núñez Valer și soțul ei Arturo, care în mărturia lor au spus că ținutul este „unul foarte uitat, rănit și marginalizat… dar nu suntem țara nimănui”. Papa a spus că și Maria a venit din Nazaret, un sătuc îndepărtat și izolat, considerat de unii ca „pământul nimănui”. Maria nu este doar un exemplu ci și o mamă, iar când avem o mamă „nu avem sentimentul teribil de a nu aparține nimănui, ce se ivește atunci când sentimentul de a aparține unei familii, unui popor, unui pământ, lui Dumnezeu, începe să scadă în intensitate”.
Regiunea Madre de Dios nu este deci „un pământ al orfanilor, ci un pământ ce are o mamă! Iar dacă are o mamă, are fii și fiice, o familie, o comunitate.” În timp ce problemele poate nu vor dispărea, când este o mamă, o familie și o comunitate, „găsim cu siguranță tăria de a le confrunta altfel”. Pontiful a vizitat Puerto Maldonado în prima sa zi plină în Peru, după trei zile petrecute în Chile. Regiunea amazoniană este de un interes special pentru Papă, gândindu-ne la enciclica sa din 2015 despre îngrijirea casei comune, „Laudato si'”, și la decizia sa de a organiza un Sinod Pan-Amazonian în 2019 pentru a discuta provocările zonale.
Întâlnirea a avut loc la Institutul Jorge Basadre, începând cu salutul Episcopului David Martinez de Aguirre Guinea, Vicar apostolic de Puerto Maldonado, și cu mărturia unui catehet. Papa a spus că îl doare să vadă că unii oameni caută să exploateze teritoriului și să facă din Madre de Dios „un pământ fără nume, fără copii, steril”. Referindu-se la ceea ce repetat a numit „cultura rebutului”, a spus că această mentalitate continuă să crească „reducând la tăcere, ignorând și excluzând orice nu servește intereselor proprii”. „Este o cultură anonimă, fără legături, fără fețe” și care doar dorește să consume, a afirmat el, adăugând că oamenii și pământul sunt tratați după aceeași logică: „pădurile, râurile și apele sunt exploatate fără milă, apoi lăsate sterile și inutilizabile”, în timp ce oamenii „sunt folosiți până cineva se satură de ei și îi abandonează”.
În continuare a vorbit împotriva ispitei corupției și a practicării traficului uman, afirmând cu tărie că trebuie folosit termenul de sclavie: „Am devenit obișnuiți cu folosirea termenului de ‘trafic uman’, dar de fapt trebuie să vorbim de sclavie – sclavia muncii, sclavia sexuală, sclavia pentru profit. […] Este dureros să vedem cum în aceste pământuri […] atâtea femei sunt devalorizate, denigrate și expuse la violențe fără sfârșit. Violența împotriva femeii nu poate fi tratată ca ceva normal, menținând o cultură oarbă la rolul pe care îl joacă femeile în comunitățile noastre. Nu este corect să privim în altă parte și să lăsăm călcată în picioare demnitatea atâtor femei, în special tinere.”
A amintit că multe persoane, disperate să scape de sărăcie, vin în zonă să lucreze în minele de aur, dar a avertizat că aurul poate deveni rapid „un idol fals care cere jertfe umane”. „Idolii falși, idolii avariției, banilor și puterii, corup totul. Corup persoane și instituții și ruinează păduri”, a spus el, adăugând că Cristos i-a numit „demoni care cer multă rugăciune ca să fie scoși”. A cerut comunității să continue să formeze mișcări și organizații ce urmăresc învingerea plăgilor corupției și traficului. „De asemenea vă încurajez să vă strângeți, ca oameni ai credinței și comunități ecleziale vibrante, în jurul persoanei lui Isus. Prin rugăciune din inimă și întâlnire plină de speranță cu Cristos, vom putea să obținem convertirea care conduce la viața adevărată. Isus ne-a promis viața adevărată, autentică, veșnică. Nu una imaginară, precum cele oferite de promisiunile false; promit dar duc de fapt la moarte.”
Mântuirea „nu este ceva generic sau abstract. Tatăl nostru privește la oameni reali, cu fețe și istorii reale. Fiecare comunitate creștină trebuie să fie o reflecție a acestei priviri, a acestei prezențe care creează legături și generează familii și comunități. Este un mod de a face vizibilă împărăția cerurilor, în comunități unde fiecare se simte parte a întregului, unde se simt chemați pe nume și încurajați să fie constructori de viață pentru ceilalți.” Pontiful și-a încheiat discursul spunându-le celor prezenți că trăiesc într-una „dintre cele mai exuberante explozii de viață de pe planeta noastră” și i-a îndemnat să își iubească pământul și să înțeleagă că le aparține. „Respirați în el, ascultați-l, minunați-vă în fața lui. Îndrăgostiți-vă de acest pământ numit ‘Madre de Dios’, angajați-vă să îl îngrijiți. Nu îl folosiți ca un bun de care vă puteți lipsi, ci socotiți-l o comoară de care să vă bucurați, pe care să o cultivați și să o încredințați copiilor voștri.”
