Cardinalul Parolin: Iată pentru ce dialogăm cu China
01.02.2018, Vatican (Catholica) - Diferite semnale – inclusiv operațiuni opace, adevărate manipulări politice, sabotaje – arată că în contactele dintre Sfântul Scaun și guvernul Republicii Populare Chineze s-ar putea înregistra dezvoltări importante. Momentul este propice pentru a asculta un cuvânt autoritar, care să ajute la a înțelege ce anume este realmente la inima Papei și a Sfântului Scaun, și să ajute la disiparea suspiciunilor și a fumurilor artificiale, pentru a privi la inima eclezială a întregii probleme, în afara narațiunilor politizate. Pentru aceasta, Vatican Insider l-a intervievat pe Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Sfântului Scaun. Vă oferit interviul după traducerea pr. Mihai Pătrașcu, publicată pe ITRC.ro.
– Eminență, ce ne puteți spune cu privire la dialogul dintre Sfântul Scaun și Republica Populară Chineză?
– Cum este bine cunoscut, cu venirea „Noii Chine” au fost pentru viața Bisericii din acea mare țară momente de contraste grave și de suferințe acute. Însă din anii ’80 din secolul trecut, au început să existe contacte între reprezentanți ai Sfântului Scaun și ai Chinei Populare, care au cunoscut diferite perioade și evenimente alterne. Sfântul Scaun a menținut mereu o abordare pastorală, încercând să depășească opozițiile și făcându-se disponibil pentru un dialog respectuos și constructiv cu autoritățile civile. Papa Benedict al XVI-lea a reprezentat bine spiritul acestui dialog în Scrisoarea către catolicii chinezi din 2007: „Soluția problemelor existente nu poate să fie urmărită printr-un conflict permanent cu autoritățile civile legitime”. În pontificatul Papei Francisc, tratativele în curs se mișcă exact pe această linie: deschidere constructivă la dialog și fidelitate față de tradiția autentică a Bisericii.
– Ce așteaptă concret Sfântul Scaun de la acest dialog?
– Înainte de toate aș sublinia că în China, poate mai mult decât în altă parte, catolicii au știut să păstreze, chiar în mijlocul atâtor dificultăți și suferințe, depozitul autentic al credinței, ținând trainică legătura de comuniune ierarhică între Episcopi și Succesorul lui Petru, ca garanție vizibilă a credinței însăși. De fapt, comuniunea dintre Episcopul Romei și toți Episcopii catolici atinge inima unității Bisericii: nu este o problemă privată între Papa și Episcopii chinezi sau între Scaunul Apostolic și autoritățile civile.
Acestea fiind spuse, finalitatea principală a Sfântului Scaun în dialogul existent este tocmai aceea de a proteja comuniunea în Biserică, pe urma tradiției autentice și a disciplinei ecleziastice constante. În China nu există două Biserici, ci două comunități de credincioși chemate să parcurgă un drum treptat de reconciliere spre unitate. De aceea, nu este vorba de a menține o conflictualitate perenă între principii și structuri opuse, ci de a găsi soluții pastorale realiste care să permită catolicilor să trăiască credința lor și să continue împreună opera de evanghelizare în contextul chinez specific.
– Comuniunea despre care vorbiți cheamă în cauză problema delicată a numirii Episcopilor, care provoacă atâtea polemici. O eventuală înțelegere cu privire la acest punct va reuși să rezolve în mod corect problemele Bisericii din China?
– Sfântul Scaun cunoaște și împărtășește suferințele grave îndurate de mulți catolici din China și mărturia lor generoasă pentru Evanghelie. Rămân multe probleme pentru viața Bisericii și acestea nu pot fi rezolvate toate împreună. Însă, în acest cadru, problema alegerii Episcopilor este crucială. De altfel, nu putem uita că libertatea Bisericii și numirea Episcopilor au fost mereu teme care au apărut în raporturile dintre Sfântul Scaun și state. Desigur, drumul început cu China prin actualele contacte este treptat și încă expus la atâtea neprevăzute, precum și la noi posibile urgențe. Nimeni, în conștiință, nu poate spune că are soluții perfecte pentru toate problemele.
Este nevoie de timp și răbdare, pentru ca să se poată vindeca numeroasele răni personale provocate reciproc în cadrul comunităților. Din păcate, este sigur că vor mai exista neînțelegeri, trude și suferințe de înfruntat. Însă toți nutrim încrederea că, odată analizat adecvat punctul numirii Episcopilor, dificultățile care rămân nu ar mai trebui să fie de așa natură încât să îi împiedice pe catolicii chinezi să trăiască în comuniune între ei și cu Papa. Acesta este lucrul important, atât de așteptat și dorit deja de Sfântul Ioan Paul al II-lea și de Papa Benedict al XVI-lea și astăzi urmărit cu clarviziune de Papa Francisc.
– Care este, așadar, adevărata atitudine a Sfântului Scaun față de autoritățile chineze?
– Este important de reafirmat aceasta: în dialogul cu China, Sfântul Scaun urmărește o finalitate spirituală: a fi și a se simți pe deplin catolici și, în același timp, autentic chinezi. Cu onestitate și realism, Biserica nu cere altceva decât să mărturisească propria credință cu mai mult seninătate, închizând definitiv o lungă perioadă de contrapoziții, pentru a deschide spații de încredere mai mare și a oferi contribuția pozitivă a catolicilor la binele întregii societăți chineze. Desigur, sunt multe rănile încă deschise astăzi. Pentru a le îngriji, trebuie folosit balsamul milostivirii. Și dacă i se cere cuiva un sacrificiu, mic sau mare, trebuie să fie clar pentru toți că acesta nu este prețul unui schimb politic, ci face parte din perspectiva evanghelică a unui bine mai mare, binele Bisericii lui Cristos.
Speranța este ca să se ajungă, când va dori Domnul, să nu mai trebuiască să se vorbească despre Episcopi „legitimi” și „ilegitimi”, „clandestini” și „oficiali” în Biserica din China, ci să se întâlnească între frați, învățând din nou limbajul colaborării și al comuniunii. Fără această experiență trăită, cum ar putea Biserica din China să relanseze drumul evanghelizării și să ducă altora mângâierea Domnului? Dacă nu sunt gata să ierte, aceasta înseamnă, din păcate, că există alte interese de apărat: însă aceasta nu este perspectiva evanghelică.
– Dacă aceasta este atitudinea, nu există riscul de a șterge, cu buretele, suferințele din trecut precum și pe cele din prezent?
– Mai mult, este tocmai contrariul. Atâția creștini chinezi, când celebrează pe martirii lor care au îndurat încercări și persecuții nedrepte, amintesc că ei au știut să se încreadă în Dumnezeu, chiar și în umanitatea lor fragilă. Acum, modul cel mai bun de a onora această mărturie și de a o face rodnică în prezent este acela de a încredința Domnului Isus și viața actuală a comunităților catolice din China. Însă aceasta nu se poate face în mod spiritualist și eliberat de trup, ci în fidelitate față de Succesorul lui Petru, cu spirit de ascultare filială, chiar și atunci când nu totul apare imediat clar și comprehensibil.
Întorcându-mă la întrebarea dumneavoastră, aici nu este vorba de o ștergere cu buretele, care ignoră sau anulează aproape magic parcursul suferind al atâtor credincioși și păstori, ci de a investi capitalul uman și spiritual al atâtor încercări pentru a construi un viitor mai senin și fratern, cu ajutorul lui Dumnezeu. Duhul care a păzit până aici credința catolicilor chinezi este același care îi susține astăzi în noul drum întreprins.
– Există un sfat, o cerere deosebită pe care în acest moment Sfântul Scaun o poate adresa credincioșilor chinezi? Celor care sunt mulțumiți în fața posibilelor noi dezvoltări, dar și celor care sunt dezorientați sau celor care au obiecții?
– Aș vrea să spun cu multă simplitate și claritate că Biserica nu va uita niciodată încercările și suferințele trecute și prezente ale catolicilor chinezi. Toate acestea sunt o mare comoară pentru Biserica Universală. De aceea, catolicilor chinezi le spun cu mare fraternitate: suntem aproape de voi, nu numai cu rugăciunea ci și cu angajarea zilnică de a vă însoți și a vă susține pe drumul comuniunii depline. De aceea, vă cerem ca nimeni să nu se agațe de spiritul de contrapoziție pentru a-l condamna pe fratele său sau ca să folosească trecutul ca un pretext pentru a mări noi resentimente și închideri. Dimpotrivă, dorim ca fiecare să privească la viitorul Bisericii cu încredere, dincolo de orice limită umană.
– Eminență, credeți cu adevărat că acest lucru este posibil? Pe ce se întemeiază încrederea dumneavoastră?
– Sunt convins de un lucru. Încrederea nu este rod al forței diplomației sau al negocierilor. Încrederea se întemeiază pe Domnul care conduce istoria. Avem încredere că credincioșii chinezi, grație simțului lor de credință, vor ști să recunoască faptul că acțiunea Sfântului Scaun este animată de această încredere, care nu răspunde la logici lumești. Revine în mod deosebit păstorilor să îi ajute pe credincioși să recunoască în conducerea Papei punctul sigur de referință pentru a înțelege planul lui Dumnezeu în circumstanțele actuale.
– Papa este informat despre ceea ce fac colaboratorii dumneavoastră în contactele cu guvernul chinez?
– Da, Sfântul Părinte urmărește personal actualele contacte cu autoritățile Republicii Populare Chineze. Toți colaboratorii săi acționează în tandem cu el. Nimeni nu ia inițiative private. Sincer, orice alt tip de raționament mi se pare în afara realității.
– În ultima vreme au apărut expresii critice, chiar și în interiorul Bisericii, pentru abordarea adoptată de Sfântul Scaun în dialogul cu autoritățile chineze, considerată de unii chiar o adevărată „capitulare” din motive politice. Ce părere aveți?
– Mă gândesc, înainte de toate, că în Biserică există dreptul deplin de a nu fi de acord și de a prezenta propriile critici, și că Sfântul Scaun are datoria morală de a le asculta și de a le evalua cu atenție. Sunt la fel de convins că, între creștini, criticile trebuie să tindă la construirea comuniunii și nu la provocarea dezbinărilor. Cu franchețe, vă voi spune: sunt convins și că o parte din suferințele trăite de Biserica din China nu s-a datorat atât voinței fiecărei persoane cât mai ales complexității obiective a situației.
De aceea, este legitim a avea opinii diferite cu privire la răspunsurile cele mai oportune de oferit problemelor din trecut și din prezent. Acest lucru este complet rațional. Acestea fiind spuse, cred că niciun punct de vedere personal nu poate fi considerat ca interpret exclusiv a ceea ce este bine pentru catolicii chinezi. De aceea, Sfântul Scaun lucrează pentru a găsi o sinteză de adevăr și o cale practicabilă pentru a răspunde la așteptările legitime ale credincioșilor, înăuntrul și în afara Chinei. Este nevoie de mai multă atenție și moderație din partea tuturor pentru a nu cădea în polemici sterile care rănesc comuniunea și ne fură speranța unui viitor mai bun.
– Ce doriți să spuneți?
– Doresc să spun că toți suntem chemați să distingem mai adecvat dimensiunea spirituală și pastorală de cea politică. Să începem, de exemplu, cu cuvintele pe care le folosim în fiecare zi. Expresii precum putere, trădare, rezistență, capitulare, ciocnire, cedare, compromis ar trebui să facă loc altora, precum slujire, dialog, milostivire, iertare, reconciliere, colaborare, comuniune. Dacă nu suntem dispuși să schimbăm această abordare, apare o problemă gravă: aceea de a gândi și de a acționa numai în cheie politică. În această privință, Sfântul Scaun dorește pentru toți o convertire pastorală sinceră, inspirată din Evanghelia milostivirii, pentru a învăța să ne primim între frați, așa cum a amintit de atâtea ori Papa Francisc.
– Dumneavoastră ce ați spune astăzi responsabililor chinezi?
– Asupra acestui punct aș vrea să fac referință iar la cuvintele Papei Benedict al XVI-lea în Scrisoarea sa către catolicii chinezi. El învață că misiunea proprie a Bisericii nu este aceea de a schimba structurile sau administrația statului, ci de a-l vesti oamenilor pe Cristos, Mântuitorul lumii, sprijinindu-se pe puterea lui Dumnezeu. Biserica din China nu dorește să ia locul statului, ci să ofere o contribuție senină și pozitivă pentru binele tuturor. De aceea, mesajul Sfântului Scaun este un mesaj de bunăvoință, cu urarea de a continua în dialogul întreprins, pentru a contribui la viața Bisericii Catolice din China, la binele poporului chinez și la pacea în lume.
