Cardinalul Tagle: Papa Francisc ne surprinde pentru că Dumnezeu îl surprinde (I)
06.03.2018, Vatican (Catholica) - Mâine va apărea în librăriile din Italia cartea „Francisc. Papa primelor dăți – Toate surprizele lui Bergoglio” (Francesco. Il papa delle prime volte – Tutte le sorprese di Bergoglio, Edizioni San Paolo, 264 pagini), de Gerolamo Fazzini și Stefano Femminis. Postfața este un interviu cu Cardinalul Luis Antonio Gokim Tagle, fiind publicată anticipat de Vatican Insider și tradusă de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro. Cardinalul Tagle este Arhiepiscop de Manila și președinte al Caritas Internationalis și al Federației Biblice Catolice. Teolog de faimă mondială, a făcut parte din Comisia Teologică Internațională. Autobiografia sa, scrisă cu Gerolamo și Lorenzo Fazzini, se intitulează „Am învățat de la cei din urmă” (Emi, 2016). Iată prima parte a interviului.
– Ce reprezintă pentru Asia și pentru catolicii asiatici alegerea primului Papă non-european din istoria modernă?
– Pentru catolicii asiatici, dar desigur nu numai pentru ei, alegerea Papei Francisc afirmă catolicitatea Bisericii. Biserica universală este cu adevărat o comuniune a Bisericilor locale. Toate Bisericile locale, grație comuniunii universale, sunt autentice Biserici ale lui Cristos. În Asia, unde creștinismul a fost perceput timp de secole ca o religie europeană, alegerea unui Papă non-european este afirmația clară că creștinismul poate să își înfigă rădăcini în diferite culturi și că Isus este pentru toate popoarele și culturile.
– În lume trei miliarde de persoane au mai puțin de 25 de ani și 60% dintre ele trăiesc în Asia. Nu întâmplător, Papa Francisc în 2014, primul Pontif din istorie care a făcut aceasta, a participat la Ziua Asiatică a Tineretului celebrată în Coreea de Sud. Pentru ce acel gest?
– Urmând pașii predecesorilor săi, Papa Francisc a dat atenție rolului tinerilor în lume și în Biserică. El este foarte conștient de visele lor și de bătăliile lor dificile. Dar îi încurajează să găsească sensul vieții în Isus și să ia locul lor just în Biserică și în misiunea Sa. Acest mesaj a devenit „trup” când Papa a mers în Coreea de Sud nu pentru o Zi Mondială a Tineretului, ci pentru o Zi Asiatică a Tinerilor. În continentul în care majoritatea populației este constituită din tineri dar și unde creștinismul reprezintă o mică minoritate, vizita Papei a reînsuflețit tineretul catolic din Asia să îl trăiască și să îl proclame pe Isus și în situații de minoritate și persecuție. Tinerii ar trebui să aprecieze darul de a fi tineri: pasiune și energie (nu oboseală), idealitate (nu pesimism), implicare și angajare (nu autoreferențialitate).
– Din punctul Dvs de observație, de Arhiepiscop de Manila și de președinte al Caritas Internationalis, cum trăiesc „periferiile” stilul Papei Francisc?
– Încă de la începutul pontificatului său, Papa Francisc invită Biserica să meargă înainte, să fie misionară, în special spre diferitele tipologii de periferii. El iese din obișnuitele Biserici în alegerile pe care le face pentru noii Cardinali, care provin din țări unde catolicii sunt minoritate. Observ că acești Cardinali, necunoscuți chiar pentru atâția catolici, au acum conștiința unei Biserici mai ample. Istoriile, bătăliile lor, sărăcia lor și curajul lor nu rămân ascunse în periferii, ci ar putea circula în Biserica universală. Ei au trecut de la periferie în centrul cunoașterii și al amintirii Bisericii. Acele Biserici au acum un reînnoit sentiment de încredere în faptul de a fi fiice ale Bisericilor catolice tradiționale dar sunt și evanghelizatoare ale Bisericii. „Bătrânele Biserici” au mult de învățat de la acelea care se află periferii.
– Una dintre cele mai recente noutăți introduse de Papa Francisc este Ziua Mondială a Săracilor. După părerea Dvs, în ce anume este radical nouă această inițiativă și ce anume le cere credincioșilor?
– Slujirea carității față de cei săraci nu este o nouă realitate în Biserică. Inspirați de învățătura lui Isus și de exemplul Bisericii primare, discipolii lui Cristos au fost mereu conștienți de cei săraci. Ceea ce Papa Francisc a făcut proclamând Ziua Mondială a Săracilor este că a „concentrat” atenția lumii asupra săracilor, care cuprind majoritatea populației din lume. Prin rugăciune, activități și promovare, Biserica invită toate persoanele de bunăvoință, celelalte religii, guvernele și instituțiile să facă partea lor pentru a dezrădăcina sărăcia dezumanizantă. Ziua Mondială a Săracilor este un „examen de conștiință global” cu privire la noile forme de dezumanizare. Cum contribuim noi la acest proces? Cum putem, individual și împreună, să ne îngrijim de cei săraci? Dar aș vrea să adaug: Ziua Mondială a Săracilor nu vrea să facă „fascinantă” și „romantică” sărăcia. Nu vrea să promoveze o cultură a dependenței care devine și mai dezumanizantă. Dimpotrivă, își propune să apere și să ridice demnitatea săracilor. În acest spirit, nu-i considerăm pe săraci ca o problemă. Nu sunt numai beneficiari, ci și donatori și învățători. Au o înțelepciune, o bogăție pe care trebuie să le primim de la ei. Îi încurajăm pe săraci să ia locul lor în marea familie umană ca agenți activi de schimbare și de evanghelizare.
– Papa Francisc a fost primul Pontif care a scris o întreagă enciclică despre temele mediului. La distanță de peste doi ani, vi se pare că se schimbă conștiința ecologică a catolicilor? Poate deveni ecologia integrală un domeniu de colaborare ecumenică și de dialog cu credincioșii de alte religii și cu aceia care nu cred?
– Prima enciclică papală despre problemele ecologice a fost elogiată, în unele medii, ca marea provocare intelectuală și culturală din timpul nostru. Dar știm că alții au criticat-o. Pentru catolici, enciclica reprezintă o „comemorare” punctuală a darului creației din partea unui Creator grijuliu. Ea ne amintește rolul ființelor umane ca administratori sau păzitori numiți de Dumnezeu pentru a îngriji, a cultiva și a dezvolta darul lui Dumnezeu. Înainte de Laudato si’ au existat inițiative în diferite Dieceze, cu o dimensiune ecumenică și interreligioasă. Enciclica a dat acestor inițiative un stimulent și o confirmare și mai importante. În Filipine, am văzut în acești ultimi doi ani o aprofundare și o expansiune a spiritualității ecologice, a conștiinței și a acțiunii în Bisericile noastre. Dar avem nevoie de răbdare pentru a răspândi această viziune și această spiritualitate nu numai printre catolici, ci și printre politicieni, oameni de afaceri și cetățeni.
