Papa Francisc: Un preot bun îl face pe Cristos prezent în mijlocul poporului

30.03.2018, Vatican (Catholica) - La Liturghia Crismei din acest an, din Joia Sfântă, Papa Francisc a spus că un preot bun este cel apropiat de turma sa și care face simțită prezența lui Isus în viețile oamenilor. „Preotul apropiat, care merge în mijlocul oamenilor săi cu apropierea și duioșia de bun păstor (și, în pastorația sa, uneori merge în față, uneori în mijloc și uneori în spate), oamenii nu numai că-l apreciază mult, merg mai departe: simt față de el ceva special, ceva ce simt numai în prezența lui Isus”, a spus Pontiful la Liturghia din 29 martie 2018.

Preotul fie îl face pe Isus „prezent în viața omenirii”, fie îl lasă „în planul ideilor, închis în caractere mici, întrupat cel mult în vreo obișnuință bună care puțin câte puțin devine rutină”. Papa Francisc le-a vorbit preoților din Roma despre „virtutea apropierii” în cadrul Liturghiei Crismei din Săptămâna Sfântă, Liturghia la care Papa, ca Episcop al Romei, binecuvântează Uleiul pentru bolnavi, Uleiul catecumenilor și Sfânta Crismă, care vor fi folosite în întreaga Dieceză în anul care urmează.

În predica sa, a spus că apropierea este mai mult decât doar o acțiune bună, este „o atitudine care implică toată persoana, modul său de a stabili legături, de a fi în același timp în ea însăși și atentă față de celălalt”. Când oamenii spun că un preot este aproape de ei, aceasta înseamnă de obicei două lucruri, a explicat Sfântul Părinte: „că ‘e prezent mereu’ (contrariul lui ‘nu este de găsit niciodată’: ‘Știu, părinte, că dumneavoastră sunteți foarte ocupat’ – spun adesea). Și celălalt lucru este că știe să găsească un cuvânt pentru fiecare. ‘Vorbește cu toți, spun oamenii: cu cei mari, cu cei mici, cu săracii, cu cei care nu cred…’ Preoți apropiați, care sunt prezenți, care vorbesc cu toți… Preoți de stradă”.

„Apropierea, iubiți frați, este cheia evanghelizatorului, pentru că este o atitudine-cheie în Evanghelie (Domnul o folosește pentru a descrie Împărăția). Noi considerăm ceva de la sine înțeles că apropierea este cheia milostivirii, pentru că milostivirea nu ar fi milostivire dacă nu s-ar strădui mereu să elimine distanțele. Însă cred că avem nevoie să înțelegem mai bine faptul că apropierea este și cheia adevărului; nu numai a milostivirii, ci și cheia adevărului. Se pot elimina distanțele în adevăr? Da, se pot. De fapt, adevărul nu este numai definiția care permite să se numească situațiile și lucrurile ținându-le la distanță cu concepte și raționamente logice. Nu este numai asta. Adevărul este și fidelitate, aceea care-ți permite să numești persoanele cu propriul lor nume, așa cum le numește Domnul.”

Pontiful a atras atenția și asupra tentației de a transforma adevărul într-un idol: „‘adevărul-idol’ se camuflează, folosește cuvintele evanghelice ca pe o haină, dar nu permite să i se atingă inima. Și, ceea ce este mult mai rău, îndepărtează pe oamenii simpli de apropierea vindecătoare a Cuvântului și a Sacramentelor lui Isus”. El a vorbit despre trei domenii în care preoții trebuie să fie în mod special atenți la cuvintele Mariei adresate slujitorilor din relatarea evanghelică despre nunta din Cana: „Faceți tot ce vă va spune”.

Primul domeniu este apropierea în dialogul spiritual, la care preoții pot medita „contemplând întâlnirea Domnului cu samariteana. Domnul o învață să recunoască înainte de toate cum să adore, în Duh și adevăr; apoi, cu delicatețe, o ajută să dea un nume păcatului său, fără a o ofensa; și în sfârșit Domnul se lasă molipsit de spiritul ei misionar și merge cu ea să evanghelizeze în satul său”. La apropierea în Spovadă, mai apoi, preoții pot medita „contemplând textul despre femeia adulteră. Acolo se vede clar cum apropierea este decisivă, pentru că adevărurile despre Isus mereu apropie și se spun (se pot spune mereu) față în față”. Domnul îi spune femeii „De acum să nu mai păcătuiești” cu expresia „care permite păcătosului să privească înainte și nu înapoi”.

În sfârșit, în privința domeniului predicării, Papa i-a invitat pe preoți să mediteze la „prima predică a lui Petru, care se situează în contextul evenimentului Rusaliilor. Petru vestește că acel cuvânt este ‘pentru toți cei care sunt departe’ și predică în așa fel încât kerygma ‘străpunge inima lor’ și îi face să întrebe: ‘Ce trebuie să facem?’. Întrebare care, așa cum spuneam, trebuie să o punem și la care trebuie să răspundem tot în ton marian, eclezial. Predica este piatra de comparație ‘pentru a evalua apropierea și capacitatea de întâlnire a unui păstor cu poporul său’. În predică se vede cât de aproape am fost de Dumnezeu în rugăciune și cât de aproape suntem de oamenii noștri în viața lor zilnică”.

Sfântul Părinte l-a încurajat pe fiecare preot ca dacă se simte departe de Dumnezeu, să se apropie de poporul credincios, „care te va vindeca de ideologiile care ți-au lâncezit fervoarea. Cei mici te vor învăța să-l privești pe Isus într-un mod diferit. În ochii lor, Persoana lui Isus este fascinantă, exemplul Său bun dă autoritate morală, învățăturile Sale folosesc pentru viață. Și dacă te simți departe de oameni, apropie-te de Domnul, de Cuvântul său: în Evanghelie, Isus te va învăța modul Său de a-i privi pe oameni, cât valorează în ochii Săi fiecare dintre cei pentru care și-a vărsat sângele pe cruce. În apropierea de Dumnezeu, Cuvântul se va face trup în tine și vei deveni un preot apropiat de orice trup. În apropierea de poporul lui Dumnezeu, trupul Său dureros va deveni cuvânt în inima ta și vei avea despre ce să vorbești cu Dumnezeu, vei deveni un preot mijlocitor.”