Episcopii polonezi oferă instrucțiunile lor despre Amoris laetitia
12.06.2018, Varșovia (Catholica) - De Andrea Tornielli
După o lungă muncă de redactare a fost publicat în dimineața zilei de duminică, 10 iunie 2018, documentul episcopatului polonez cu „Indicațiile pastorale în lumina exortației apostolice Amoris laetitia„, aprobat în cursul adunării generale a Episcopilor care s-a ținut vineri, 8 iunie 2018. Păstorii din Polonia subliniază în document necesitatea de slujire adusă logodnicilor, soților și familiilor precum și persoanelor aflate în uniri iregulare, în conformitate cu criterii pastorale recomandate de Papa Francisc: primire, însoțire, discernământ și integrare.
Este un text din care transpare tentativa de sintonie maximă cu indicațiile Pontifului din partea Bisericii poloneze, cu toate că diferiți Episcopi s-au declarat în mai multe ocazii contrari deschiderilor spre o posibilă admitere la Sacramente caz cu caz a credincioșilor care trăiesc alte uniri nesacramentale: temă ce a provocat multe discuții dar care nu reprezintă desigur inima exortației apostolice. În comunicatul de presă care însoțește indicațiile pastorale se specifică faptul că „textul nu contemplă problema apropierii persoanelor aflate în uniri nesacramentale de Sacramentul Euharistiei”.
„Cu atenție și diligență respectuoasă primim exortația apostolică post-sinodală a Papei Francisc Amoris laetitia ca expresie a grijii sale față de condiție sănătoasă a iubirii conjugale în familie”, afirmă Episcopii din Polonia. Documentul este compus din patru capitole. În primul se definește „important ca hermeneutica reformei să nu se rupă de trecut ci să mențină continuitatea învățăturii credinței, contribuind în același timp la o necesară actualizare a ei. […] Recitirea în acel spirit a exortației Amoris laetitia permite nu numai să se ia în considerare ci mai ales să se completeze și să se actualizeze magisteriul precedent al Bisericii referitor la căsătorie și la familie.”
„Printre documentele programatice”, se citește în indicațiile Episcopilor polonezi, „sunt citate: Humanae vitae al Papei Paul al VI-lea, Familiaris consortio, Reconciliatio et poenitentia, Veritatis splendor ale Papei Ioan Paul al II-lea, precum și Deus caritas est și Sacramentum caritatis ale Papei Benedict al XVI-lea”. Sublinierea asupra hermeneuticii care să nu se rupă de trecut și citarea diferitelor documente despre această temă, lasă să se înțeleagă că ierarhia Bisericii poloneze nu vrea să facă deschideri specifice despre tema Sacramentelor pentru cel care trăiește o a doua unire. Oricum, trebuie amintit că textul din Amoris laetitia nu contempla decizii explicite sau indicații generale în direcția acordării Sacramentelor față de divorțații aflați în a doua unire, ci sugerea mai degrabă pași ulteriori pe calea responsabilității diminuate a soțului, invitând să se evalueze bine toate circumstanțele caz cu caz, ca pas ulterior pe urma a ceea ce deja s-a afirmat de Papa Ioan Paul al II-lea în Familiaris consortio.
Este amintit apoi în textul indicațiilor pastorale că cuvintele cheie ale pontificatului Papei Francisc sunt „duioșie și apropiere”. „În iubirea milostivă și compătimitoare (între alții, față de săraci, migranți, soți și alți membri ai familiei) papa găsește criteriul fundamental de verificare a credibilității Bisericii și a acțiunilor sale”. În plus, Episcopii afirmă că „răspunzând la sugestiile părinților sinodali, Papa Francisc inserează mesajul său despre unirea conjugală pe o cale mai realistă și treptată spre sfințenie în Biserică. Invită să se dea mărturie vie și bucuroasă despre prezența lui Cristos în căsătoria sacramentală și în casa familială”. Și amintesc cum Papa subliniază că „convertirea pastorală și misionară în promovarea căsătoriei și familiei nu pot să facă abstracție de persoanele nevoiașe și cele care trăiesc în situațiile dificile”. În nota episcopatului din Polonia se citează și se valorizează pasajul din Amoris laetitia în care se citește: „Păstorii care propun credincioșilor idealul deplin al Evangheliei și învățătura Bisericii trebuie să îi ajute să asume și logica milei față de persoanele fragile și să evite persecuții sau judecăți prea dure și nerăbdătoare. Evanghelia însăși ne cere să nu judecăm și să nu condamnăm.”
În al treilea capitol al documentului se găsesc noi idei în slujirea pastorală adusă logodnicilor, soților și persoanelor care se află în situații dificile și iregulare. Episcopii polonezi amintesc că „o privire de iubire și de sprijin trebuie oferită persoanelor care au fost abandonate sau au abandonat soțul, dar încearcă să se reconcilieze cu consoarta sacramental, păstrând iubirea, fidelitatea și rugăciunea”. În afară de aceasta, adaugă că „trebuie arătată înțelegere și credincioșilor care, după falimentul căsătoriei sacramentale, au încheiat o nouă unire numai civilă, luând în considerare obstacolul constituit de legătura precedentă, dar încearcă să trăiască o viață creștină educându-i pe copii la credință și tânjesc la participarea deplină la Euharistie, asumând decizia de a trăi ca frați și surori”.
Capitolul al patrulea este intitulat „Invitația la discernământul pastoral; logica integrării în lumina capitolului al VIII-lea al exortației apostolice Amoris laetitia„. Episcopatul polonez relevând că Papa Francisc ia în considerare „varietatea nenumărată de situații concrete” de persoane divorțate și care au contractat civil o nouă unire, subliniază că „grija față de binele lor spiritual cere un discernământ scrupulos al circumstanțelor, luând în considerare faptul că gradul de responsabilitate nu este egal în toate cazurile”. Apoi nota afirmă: „Papa Francisc se exprimă – și este unul din aspectele centrale din Amoris laetitia – referitor la necesitatea de a duce din nouă norma generală la persoanele concrete și la situațiile lor particulare. În acel mod aprofundează gândirea Papei Ioan Paul al II-lea care a punctat necesitatea de a lua în considerare complexitatea situațiilor de credincioși divorțați care trăiesc în noi uniri civile.”
Episcopii polonezi subliniază că discernământul, în concret „în primul rând trebuie să ducă la a da – prin procesul canonic – răspunsul la întrebarea dacă este posibil să se recunoască nulitatea primei căsătorii”. Totuși, „în cazul în care, cu o sentință dată, se afirmă că această nulitate nu poate să fie recunoscută, trebuie continuat procesul de discernământ cu caracter pastoral”. Apoi „este necesar să se discearnă dacă persoanele care trăiesc în uniri iregulare, respectă fidelitatea, se jertfesc pentru copii, se angajează în viața creștină, sunt conștiente de iregularitatea unirii lor și de viața în păcat, precum și dacă doresc să schimbe situația în care se află dar nu pot face aceasta fără a contracta o altă vină”. Documentul explică faptul că discernământul, pentru „a duce la forme diferite și tot mai profunde de integrare în sânul comunității ecleziale, trebuie să fie realizat sub formă de proces individual și coerent de călăuzire spirituală de lungă durată”. În plus, Episcopii subliniază că „ghidul spiritual trebuie să ia în considerare mai ales posibilitatea de a ajuta într-o situație dificilă și complexă persoana să continue pe calea credinței în comunitatea eclezială”.
În concluzii, Episcopii vorbesc despre necesitatea de a elabora un nou Directoriu al pastorației familiilor pentru Biserica din Polonia „pe baza căruia va fi posibil să se predispună instrucțiuni aplicative diecezane sau metropolitane și să se instituie centre de slujire adusă căsătoriei și familiei”. Este nevoie și de un program pentru pregătirea „slujitorilor hirotoniți apți să întreprindă drumul de însoțire a credincioșilor și al discernământului situațiilor în care ei se află în mod concret. Slujirea pastorală trebuie să fie caracterizată de apropiere, de o privire respectuoasă și plină de compasiune, dar care în același timp să vindece, să elibereze și să încurajeze la maturizare în viață creștină.” (material Vatican Insider tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
