Ce vor tinerii de la Biserică? Documentul de lucru pentru Sinodul 2018

19.06.2018, Vatican (Catholica) - Șapte cuvinte cheie, dintre care ultimul este sfințenia, pentru a răspunde la așteptările a peste 1,8 miliarde de tineri la cea de-a XV-a Adunare Generală a Sinodului Episcopilor din octombrie 2018 despre „Tineri, credință și discernământul vocațional”.

1,8 miliarde de persoane între 16 și 29 de ani, altfel spus, un sfert din omenire: atâția sunt tinerii din lumea de astăzi. Ce are de spus Biserica pentru ei și ce au tinerii de spus pentru Biserică? Documentul de lucru, Instrumentum laboris, descrie varietatea, speranțele și dificultățile lor. Organizat în trei părți majore – A recunoaște, A interpreta și A alege – documentul oferă câteva chei de lectură a realității tinerilor bazându-se pe diferite surse, printre care și chestionarul online care a adunat răspunsurile a peste o sută de mii de tineri.

Ce vor, așadar, tinerii de astăzi? Dar mai ales, ce așteptări au față de Biserică? În primul rând, își doresc o „Biserică autentică”, una care să strălucească prin „valoarea exemplară, competență, coresponsabilitate și cultură robustă”, o Biserică dispusă să țină mai puține predici și să împărtășească mai mult „situația lor de viață în lumina Evangheliei”, o Biserică „transparentă, primitoare, onestă, atrăgătoare, comunicativă, accesibilă, bucuroasă și interactivă”. Pe scurt, o Biserică „mai puțin instituțională și mai mult relațională, capabilă să primească fără să judece în prealabil, prietenă și apropiată, primitoare și milostivă”.

Dar sunt și tineri care de la Biserică nu cer nimic sau cer să fie lăsați în pace, considerând-o un interlocutor nesemnificativ sau o prezență „stânjenitoare și iritantă”. Și în această atitudine critică există un prim motiv: scandalurile de natură sexuală și economică. Tinerii cer în privința acestora ca Biserica „să își întărească politica de toleranță zero împotriva abuzurilor sexuale din interiorul propriilor instituții”. Un alt motiv este nepregătirea slujitorilor hirotoniți, care nu știu să intercepteze sensibilitatea tinerilor, precum și strădania Bisericii înseși „de a justifica propriile poziții doctrinare și etice în fața societății contemporane”.

Instrumentum laboris a fost prezentat presei marți, 19 iunie 2018, la Sala de presă a Sf. Scaun de secretarul general și de sub-secretarul Sinodului Episcopilor, Cardinalul Lorenzo Baldisseri, respectiv, Mons. Fabio Fabene, însoțiți de cei doi secretari speciali ai celei de-a XV-a Adunări Generale a Sinodului Episcopilor: pr. iezuit Giacomo Costa și pr. salezian Rossano Sala. Întregul document are la bază șapte cuvinte cheie: ascultare, însoțire, convertire, discernământ, provocări, vocație și sfințenie.

Ascultare

Primul cuvânt cheie este ascultare. Tinerii doresc să fie ascultați cu empatie „chiar acolo unde se află, devenind părtași ai existenței lor de fiecare zi”. Vor ca părerile lor să fie luate în considerare, se străduiesc să se simtă o parte activă din viața Bisericii, protagoniști și nu doar destinatari ai evanghelizării. Toți tinerii și-au exprimat voința de a fi ascultați, fără nici o excepție, ținând cont că „ascultarea este prima formă de limbaj adevărat și îndrăzneț pe care tinerii îl cer cu insistență din partea Bisericii”. Iar acolo unde sunt oferite „ascultare, primire și mărturie în mod creativ și dinamic iau naștere sintonii și simpatii” aducătoare de roade.

Însoțire

Tinerii cer din partea Bisericii disponibilitatea de a fi însoțiți, iar însoțirea se prezintă drept al doilea cuvânt cheie pentru Instrumentum laboris. O însoțire spirituală, psihologică, formativă, familială, vocațională. Capacitatea de însoțire „nu este opțională în raport cu îndatorirea de a educa și evangheliza tinerii, ci o datorie eclezială și un drept al fiecărui tânăr”; ajută la formarea conștiinței și a libertății, la cultivarea viselor dar și la realizarea unor „pași concreți în strâmtorările vieții”. În această privință, se dovedește de o importanță centrală rolul familiei, care „continuă să reprezinte o referință privilegiată în procesul de dezvoltare integrală a persoanei”, deși se simte necesitatea unei reflecții despre figura tatălui, a cărui „absență sau evanescență” produce „ambiguitate și goluri”. În același timp, tinerii acordă o atenție relevantă școlii și comunității creștine, care îi ajută să nu se simtă singuri, dați la o parte sau abandonați în parcursul de creștere.

Convertire

Al treilea cuvânt cheie este „convertire”, cu diversele sale înțelesuri indicate în documentul de pregătire sinodală. Pe de o parte, se subliniază drama tinerilor creștini care „reprezintă o minoritate expusă la violența și presiunea majorității, care pretinde convertirea lor”, iar pe de alta, cerința „unei convertiri de sistem” în domeniul educațional, pentru ca toate structurile formative și reprezentanții acestora să investească mai mult în „formarea lor integrală”, astfel încât să nu „transmită doar un conținut”, ci să fie și „mărturisitori de maturitate umană” care să îi transforme pe tineri în protagoniști ai propriei existențe. O altă latură a cuvântului cheie menționat mai sus este „convertirea ecologică”: tinerii sunt foarte sensibili în această privință și aportul lor este indispensabil pentru a lansa o schimbare durabilă în stilul de viață. În fine, se remarcă o „necesară și curajoasă convertire culturală a Bisericii”, astfel încât „să recunoască, să facă spațiu și să încurajeze” creativitatea unică și necesară a vieții consacrate, „loc specific de exprimare a geniului feminin”.

Discernământ

Printre cuvintele cele mai des folosite în document figurează „discernământul”, al patrulea cuvânt cheie, înțeles ca „stil al unei Biserici în ieșire” pentru a răspunde la exigențele tinerilor. „Am ajuns acum ca în fața unui zid”, scrie un tânăr, „și vreau să dau un sens profund vieții mele. Cred că am nevoie de discernământ în fața acestui gol.” „Dinamică spirituală” pentru „a recunoaște și a primi voința lui Dumnezeu în concret”, discernământul trebuie oferit tinerelor generații ca „instrument de luptă” care să îi facă „în măsură să recunoască timpii lui Dumnezeu”, pentru „a nu risipi” inspirațiile Sale și „îndemnul Său de a crește”. „Un dar și un risc” în același timp, pentru că nu este imun în fața erorii, discernământul îi învață pe tineri „disponibilitatea de a-și asuma deciziile care costă”. În domeniul vocațional, în plus, justul discernământ va trebui să se folosească de persoane competente și de „structuri de animare adecvate și eficiente, atractive și luminoase pentru stilul relațional și dinamica fraternă pe care o generează”.

Provocări

Inevitabil, unul dintre cuvintele cheie nu putea fi decât „provocări”. Discriminări religioase, rasism, nesiguranța locului de muncă, sărăcia, dependența de droguri, alcoolism, bulling, exploatare sexuală, pedo-pornografia, corupția, dificultatea accesului la studiu, singurătate… Provocările pe care tinerii trebuie să le înfrunte în timpurile de față sunt nenumărate. Multe dintre ele – se amintește în Instrumentum laboris – decurg din fenomene de exclusiune, din „cultura rebutului”, din folosirea improprie a noilor tehnologii digitale pe cât de răspândite pe atât de riscante, prin așa numitul „dark web”. Importantă, în același timp, chestiunea tinerilor migranți care deseori ajung victime în traficul cu ființe umane, pentru care documentul sinodal cere „să se activeze parcursuri de tutelă juridică a demnității lor și capacitate de acțiune, promovând căi de integrare în societatea de destinație”. Întreaga activitate pastorală, de aceea, inclusiv pastorația tinerilor, este chemată să „evite forme de ghettou și să promoveze ocazii reale de întâlnire”. Din fericire, nu lipsesc provocările pozitive: muzica și valoarea ei de socializare, sportul care duce la îngrijirea și disciplina trupului, la munca în echipă, la respectul față de reguli și spiritul de sacrificiu; prietenia între cei de-o seamă, adevărat „instrument de emancipare în contextul familiar, de consolidare a identității și de creștere a competențelor relaționale”.

Vocație

Nu putea lipsi, desigur, cuvântul „vocație”, inclus în tema generală a adunării sinodale. În acest domeniu, documentul de pregătire sinodală pune în lumină o dificultate obiectivă: tinerii au „o viziune redusă” despre cuvântul „vocație”. Această percepție generează „o mare prejudecată” pentru că pastorația vocațională este văzută ca „o activitate finalizată exclusiv spre recrutarea de preoți și călugări”. De aici apare necesitatea de a regândi pastorația vocațională a tinerilor astfel încât să devină „de adâncă respirație” și „semnificativă pentru toți tinerii”. Fiecare tânăr, de fapt, are o vocație a sa pe care o poate exprima în diferite domenii – familie, studiu, profesie, politică… – devenind „un centru de integrare pentru toate dimensiunile persoanei”: talentul natural, competențele dobândite, reușitele și falimentele pe care povestea vieții oricărui om le cunoaște, „capacitatea de a intra în relație și de a iubi”, asumarea răspunderii „în interiorul unui popor și al unei societăți”. În ceea ce privește specificul vocațiilor la preoție, Biserica este chemată la reflecție pentru că „este de netăgăduit preocuparea sa pentru scăderea numerică a candidaților”. Acest fapt face necesară „o reînnoită reflecție despre vocația la preoție și o pastorație vocațională care să transmită fascinația chemării lui Isus de a deveni păstori ai turmei Sale”.

Sfințenie

Al șaptelea cuvânt cheie este sfințenia. Documentul sinodal se încheie cu o reflecție despre sfințenie pentru că „tinerețea este un timp pentru sfințenie”, iar aceasta trebuie propusă ca „orizont accesibil tuturor tinerilor”. La urma urmei, toți sfinții au fost tineri: „narativa” vieții lor, așadar, îi poate ajuta pe tinerii de astăzi „să cultive speranța” pentru ca ei, după cum se exprimă Papa Francisc la rugăciunea finală a documentului, „să fie curajoși, să își ia în mâini viața, să aspire la cele mai frumoase și profunde realități și să își păstreze întotdeauna libertatea inimii”. (Adrian Dancă pentru Vatican News România)

Sursa: Vatican News România