Papa la Geneva: Misiunea este o condiție necesară pentru unitate
21.06.2018, Geneva (Catholica) - Adresându-se joi, 21 iunie 2018, liderilor ecumenici, Papa Francisc a spus că unitatea creștină depinde în multe sensuri de dorința de a ieși din sine pentru a răspunde nevoilor altora și a cerut „un nou impuls evanghelic” între comunitățile creștine. În discursul său, Sfântul Părinte și-a exprimat îngrijorarea cu privire la ceea ce a spus că este o impresie crescândă că ecumenismul este divorțat de impulsul misionar, spunând că aspectul misionar al creștinismului „nu poate fi neglijat și golit de conținutul său”.
Activitatea misionară, a spus el, „determină însăși identitatea noastră”, deoarece predicarea Evangheliei este esențială pentru identitatea creștină. Și în timp ce modurile în care această misiune se desfășoară pot varia, trebuie să nu uităm niciodată că Biserica lui Cristos crește prin atracție. În acest scop, Sfântul Părinte a spus că este nevoie de „un nou impuls evanghelic” între creștinii de diferite confesiuni, care sunt chemați să fie un popor ce „experimentează și împărtășește bucuria Evangheliei, laudă pe Domnul și își slujește semenii”.
Papa a vorbit în contextul călătoriei făcute în Geneva pe 21 iunie, cu ocazia aniversării a 70 de ani de existență a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB). După sosire, Pontiful s-a întâlnit cu președintele Confederației Elvețiene, Alain Berset, a condus o rugăciune ecumenică iar apoi a luat masa cu lideri ecumenici din toată lumea, până la întoarcerea la sediul CMB pentru întâlnirea ecumenică. După întâlnire, Sfântul Părinte va celebra Liturghia pentru populația catolică a Elveției, după care se va întoarce la Roma.
În discursul său la întâlnirea ecumenică, Pontiful a arătat semnificația biblică a numărului 70, amintind că în Evanghelie, Isus le spune discipolilor Săi să se ierte unii pe alții „nu doar de șapte ori, ci de șaptezeci de ori câte șapte”. Acel număr, a spus Papa, nu este o limită și nici nu cuantifică dreptatea, ci mai degrabă „deschide un orizont vast” și „slujește ca măsură a unei carități capabile de iertare infinită”. După secole de conflicte între comunitățile creștine, această caritate ne permite acum „să ne întâlnim ca frați, în pace și plini de recunoștință față de Dumnezeu Tatăl nostru”, a spus el, adăugând că întâlnirea de față este rodul iertării și al eforturilor spre unitate al multora de dinainte.
„Din iubire sinceră față de Isus, ei nu au permis să se împotmolească în dezacorduri, ci au privit în schimb cu curaj spre viitor, crezând în unitate și rupând barierele suspiciunii și ale fricii”. Cei care lucrează astăzi în domeniul ecumenismului sunt moștenitorii „credinței, iubirii și speranței tuturor celor care, prin puterea nonviolentă a Evangheliei, au găsit curajul de a schimba cursul istoriei”, a spus Papa. În timp ce în trecut această istorie „ne-a condus la neîncredere reciprocă și înstrăinare, și astfel a contribuit la spirala infernală a fragmentării continue”, Duhul Sfânt a schimbat parcursul, „și o cale atât veche cât și nouă a fost în mod irevocabil pavată: calea unei comuniuni reconciliate, menite să manifeste vizibil fraternitatea care chiar și acum îi unește pe credincioși”.
Papa Francisc a mai arătat că numărul 70 reflectă numărul discipolilor lui Isus trimiși doi câte doi în Evanghelie, care implică faptul că pentru a fi un discipol adevărat, trebuie să devii „apostol, misionar”, trecând dincolo de diviziuni pentru a răspândi Vestea cea Bună. Indicând spre tema întâlnirii din această zi, „A merge, a ne ruga și a lucra împreună”, Papa a spus că a merge este o mișcare dublă, care implică atât a merge spre centru, care este Cristos, cât și spre „periferiile existențiale” ale lumii. Rugăciunea este „oxigenul ecumenismului”. „Fără rugăciune, comuniunea este sufocată și nu face nici un progres, pentru că împiedicăm suflul Duhului să ne ducă înainte.”
Ajungând la a merge împreună, Papa Francisc a pomenit mai multe inițiative în desfășurare, în care Sfântul Scaun colaborează deja cu lideri ecumenici. „Lucrarea comunităților noastre creștine este pe bună dreptate definită de cuvântul ‘diakonia'”, un termen grec ce înseamnă slujire către ceilalți, a spus el, adăugând că credibilitatea Evangheliei „este pusă la încercare de felul în care creștinii răspund la strigătul tuturor celor care, în toate părțile lumii, suferă pe nedrept din cauza răspândirii dăunătoare a unei excluderi care, generând sărăcie, alimentează conflictele”. Populațiile vulnerabile devenind tot mai marginalizate și bogații devenind tot mai avuți, și persecuțiile creștine crescând în întreaga lume, creștinii sunt chemați să fie aproape de cei care suferă, amintind că unitatea este deja realizată prin „ecumenismul sângelui”.
