Biserica are o nouă Fericită: Maria Felicia a lui Isus, călugăriță carmelită
24.06.2018, Vatican (Catholica) - Sâmbătă, 23 iunie a.c., la Asunción, în Paraguay, a avut loc beatificarea călugăriței Maria Felicia a lui Isus din Preasfântul Sacrament, din Ordinul Carmelitelor Desculțe, călugăriță ce a trăit între anii 1925 și 1959. Sfânta Liturghie și ceremonia de beatificare au fost prezidate de reprezentantul Papei Francisc, Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților.
Pe numele de mireană Maria Felicia Guggiari Echeverria, noua Fericită ridicată la cinstea altarelor de Biserica Catolică s-a născut la Villarica, în Paraguay, pe 12 ianuarie 1925. Avea cinci ani când a intrat ca preșcolară în Colegiul „Sf. Maria, Ajutorul creștinilor”, dar seninătatea copilăriei a fost afectată de tulburările politico-militare din această țară, dat fiind că tatăl ei, Ramon, era cunoscut pentru împotrivirea sa față de ideologiile fasciste. În 1940 a început școala gimnazială și continuat pregătirea sa până a devenit învățătoare. Între timp, în 1941, a depus adeziunea în asociația „Acțiunea Catolică”, care în Paraguay a fost înființată chiar în acel an. La întâlnirile asociației a învățat să îl cunoască și să îl iubească pe Isus, iar la vârsta de 17 ani s-a consacrat apostolatului în feciorie.
Pe 8 septembrie 1953 s-a consacrat Fecioarei Maria după tradiția „sclaviei mariane” a Sfântului Alois Maria Grignon de Montfort. Era doar o etapă din pasul decisiv, pe care l-a făcut la exercițiile spirituale din ianuarie 1954, când a hotărât să se consacre definitiv și în totalitate lui Dumnezeu exprimându-și voința de a depune voturile de sărăcie, ascultare și curăție în Ordinul carmelitelor desculțe. Pe 2 februarie, sărbătoarea Prezentării Domnului la Templu, tânăra Maria Felicia se prezintă la ușa mănăstirii și, cu determinare, seninătate și surâsul dintotdeauna pe buze, înconjurată de lacrimile celor dragi la care ținea nespus de mult, trece pragul mănăstirii, în care vedea „casa lui Dumnezeu și poarta cerului”. Numele primit la Botez și l-a legat pentru totdeauna de Sacramentul Euharistiei, drept care a ales ca în viața de călugărie să fie numită „Maria Felicia a lui Isus din Preasfântul Sacrament”. De aici au venit cele trei cuvinte cheie ale vieții sale de persoană consacrată: bucurie, caritate, slujire. Tot ceea ce a căutat să facă era doar să îl iubească, să îl iubească și iar să îl iubească pe Isus, prezent în frații săi de pe acest pământ.
În al treilea an al vieții de călugărie, în ianuarie 1959, o persoană foarte dragă moare din cauza hepatitei, aceeași boală fiindu-i diagnosticată și ei câteva zile mai târziu. Internarea în spitalul Crucii Roșii a însemnat începutul Calvarului și îmbrățișarea definitivă a Crucii, dând dovadă până în ultima clipă de o răbdare exemplară și de o bucurie inexplicabilă. La ora 4.00 a dimineții de 28 aprilie 1959, a pronunțat ultimele cuvinte: „Isuse, ce dulce întâlnire! Fecioară Marie!” (Adrian Dancă pentru Vatican News România)
