Patriarhul Sako: Întâlnirea de la Bari nu va fi un eveniment izolat
20.07.2018, Roma (Catholica) - În ziua de reflecție și rugăciune cu privire la Orientul Mijlociu, convocată la 7 iulie la Bari de Papa Francisc, conducătorii și reprezentanții Bisericilor și comunităților creștine prezente în teritoriile Orientului Mijlociu au pus deoparte acuzațiile, ambițiile de proeminență și atitudinile de victimă. Atenția nu s-a concentrat numai asupra suferințelor creștinilor, pentru că este clar pentru toți că destinul creștinilor de aici „este legat de însoțitorii lor de drum care nu sunt creștini”. Și în dialogul cu ușile închise a fost repropusă „cu forță mai mare” urgența de a unifica data în care diferitele Biserici celebrează Paștele, ca semn și pas concret spre comuniunea deplină între toți creștinii răspândiți în acea regiune a lumii.
Astfel relatează pentru Vatican Insider Patriarhul de Babilonia al caldeilor Luois Raphael Sako, creat Cardinal de Papa Francisc în consistoriul din 28 iunie a.c. Episcopul de Roma la numit pe Patriarhul caldeean printre președinții următorului Sinod, dedicat tinerilor, care se va ține în Vatican între 3 și 28 octombrie 2018 pe tema „Tinerii, credința și discernământul vocațional”. Exodul creștinilor din Orientul Mijlociu se referă mai ales la tinerele generații, cele mai implicate în procesele migratoare care subțiază prezența numerică a multor comunități creștine de acolo.
– La câteva zile de distanță, ce imagini păstrați de la întâlnirea din Bari?
– Îmi vine în minte aceea dintr-un cenacol, în care s-au întâlnit ca să se roage împreună frații din unica Biserică a lui Cristos. Și după aceea, așa cum am spus deja, microbuzul care i-a dus pe parcursul de la Bazilica Sfântul Nicolae la plajă mi-a amintit de barca lui Petru. Nu era numai Episcopul de Roma, ci și Patriarhii care poartă titlul de Antiohia, care a fost și ea o Biserică condusă de apostolul Petru. Microbuzul era deschis, larg deschis spre lume, nu închis în el însuși. Și nu era oprit, static, ci mergea. Exact ca barca lui Petru. De-a lungul parcursului, persoanele îngrămădite pe marginile străzii la trecerea noastră ne strigau: „Unitate! Unitate!”
– Și colocviile rezervate? Ce v-a uimit?
– Nu am vorbit despre probleme de doctrină. Era ca și cum ne-am fi convins că împărtășim aceeași credință. A fost evident că unitatea poate crește mergând împreună, rugându-ne împreună și înfruntând împreună problemele, știind că putem să luăm dintr-un izvor comun. A înfrunta împreună urgențele comune poate ajuta și la creșterea în unitate, până la comuniunea deplină.
– Cum era tonul intervențiilor? S-a vorbit despre propuneri practice pentru a da semne de unitate?
– Uneori în întâlnirile ecleziasticilor există mecanisme cam de curte: se vorbește despre privilegiile propriii și despre propriile proeminențe juridico-ecleziastice în timp ce, eventual, în afara camerei întâlnirii, popoarele suferă, familiile și săracii cu greu supraviețuiesc. De data aceasta nu a fost așa. Nimeni nu a vorbit în tonuri de victimă. Și nici nu s-a vorbit numai despre suferințele creștinilor. Le era clar tuturor că destinul creștinilor este legat de cel al colegilor lor de drum care nu sunt creștini: al musulmanilor, evreilor și tuturor celor care trăiesc în Orientul Mijlociu. Ca semn vizibil al unității noastre a fost ridicată cu forță mai mare propunerea de a găsi o dată comună pentru celebrarea Paștelui.
– Repetați adesea că practica politică în țările medio-orientale trebuie să se modeleze cu mai multă hotărâre după principiul de cetățenie, pentru a diminua discriminările pe bază etnico-religioasă. Concret, care este calea? Creștini trebuie să facă presiuni pentru a cere guvernelor să aplice acel principiu?
– Afirmarea principiului de cetățenie nu poate și nu trebuie să fie o exigență și o cerere subliniată numai de creștini. Nu facem sectarisme creștine despre acest lucru. Principiul de cetățenie este un lucru care îi interesează pe toți și aplicarea sa este un beneficiu pentru toți. Aceasta o repetă și mulți musulmani și conducătorii lor religioși. A afirmat aceasta imamul de la al Azhar. Și în urmă cu câteva zile și muftiul din Republica Libaneză.
– Întâlnirea de la Bari va rămâne un eveniment izolat?
– La Bari, cuvintele și rugăciunile împărtășite au pregătit terenul pentru acțiuni comune. Fiecare dintre noi, întorcându-ne acasă, a dus cu sine atâtea posibile idei de dezvoltat. Și pentru aceasta a fost clar că nu va fi vorba despre un eveniment izolat. Toți sunt de acord în decizia că vor exista astfel de întâlniri. Este nevoie desigur de o altă întâlnire. Și după aceea, eu doresc mult ca să fie posibilă de a lărgi întâlnirea și la musulmani și evrei. Este o dorință a mea, însă se naște din faptul că singuri nu putem înfrunta și rezolva toate problemele. Trebuie să lucrăm împreună cu toți ceilalți.
– În Irak de unde se poate începe?
– Bisericile prezente în Irak au fost reprezentate toate la întâlnirea de la Bari. Acum este mai ușoară și unitatea între noi. Vom putea face mai eficace Conciliul Bisericilor Irakiene. Și cu musulmanii văd progrese. După înfrângerea lui Daesh (Statul Islamic, n.r.) violențele de matrice sectară s-au diminuat obiectiv.
– Pr. Jacques Murad, care acum trăiește în Irak, a spus că creștinii trebuie să păzească și așteptarea lui Isus care este prezentă printre musulmani.
– Musulmanii așteaptă de la noi o mărturie creștină autentică. Și noi suntem chemați să mărturisim printre musulmani că Cristos este viu. Noi uneori, cu lexicul nostru și cu limbile noastre liturgice particulare, ca siriaca, aramaica, armeana, nu îi ajutăm să înțeleagă. Acum, când citesc rugăciunile noastre în arabă rămân uimiți. Nu este vorba de a merge pentru a face prozelitism printre musulmani. Însă desigur asta îi ajută să depășească și prejudecăți nemotivate, ca acelea de a considera creștinismul un politeism.
– Drumul început la Bari poate să îi intereseze și pe musulmani?
– Lucrurile se rezolvă atunci când vine timpul lor. În urmă cu cincizeci de ani, o întâlnire ca aceea de la Bari nu ar fi fost posibilă. Se poate întâmpla ca spectacolul atâtor creștini din Biserici și comunități diferite reuniți împreună să poată fie văzut ca un exemplu și de alții. Și eventual ar putea ajuta și pe șiiți și pe sunniți să depășească conflictele și contrapozițiile dintre ei. (interviu Vatican Insider din 19 iulie tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)
