Fostul Nunțiu din SUA, Mons. Viganò: Papa trebuie să își dea demisia

28.08.2018, Vatican (Catholica) - Autoritățile Sfântului Scaun cunoșteau încă din 2000 existența acuzelor împotriva Arhiepiscopului Theodore McCarrick, promovat la sfârșitul acelui an Arhiepiscop de Washington și creat Cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea în anul următor: era cunoscut că prelatul îi invita pe seminariștii săi să doarmă cu el în casa de la mare. Este ceea ce se citește într-un document de 11 pagini semnat de Mons. Carlo Maria Viganò, fost secretar al Guvernatoratului și fost Nunțiu Apostolic în Statele Unite, care a fost înlăturat de Vatican și trimis în sediul diplomatic din Washington în 2011.

Textul Mons. Viganò este plin de date și de circumstanțe, și este în mod clar îndreptat împotriva Papei Francisc, a cărui demisie o cere fostul Nunțiu pentru că, după cum spune el, ar fi eliminat sancțiuni existente împotriva Cardinalului McCarrick după Conclavul din 2013. Documentul repropune, precizând în amănunte vocile și informațiile care au circulat deja cel puțin în ultimele două luni în galaxia mediatică antipapală și tradiționalistă americană și europeană, încercând să atribuie orice responsabilitate pe umerii actualului Pontif. Mons. Viganò afirmă că denunțurile din 2000, cu mărturii scrise împotriva Cardinalului McCarrick – acuzat că molestează seminariști (majori) și preoți tineri – au fost transmise în mod obișnuit de Nunții Apostolici care s-au succedat în sediul din Washington, Mons. Gabriel Montalvo mai întâi și după aceea Mons. Pietro Sambi. Însă aceste rapoarte au rămas fără niciun răspuns.

Arhiepiscopul Viganò învinovățește de toate acestea pe secretarul de stat de atunci, Cardinalul Angelo Sodano -, dar și pe substitutul Leonardo Sandri, astăzi cardinal prefect pentru Bisericile Răsăritene – care după cum spune el l-ar fi acoperit pe McCarrick. Și Papa Ioan Paul al II-lea, care în 2000 a aprobat numirea la Washington, și în anul următor includerea discutatului Arhiepiscop în colegiul Cardinalilor? Scrie Mons. Viganò: „Numirea la Washington și de Cardinal a lui McCarrick a fost făcută de Cardinalul Sodano, când Papa Ioan Paul al II-lea era deja foarte bolnav? Nu ne este dat să știm. Însă este permis să gândim aceasta, dar nu cred că a fost singurul responsabil. McCarrick mergea foarte frecvent la Roma și își făcuse prieteni peste tot, la toate nivelurile Curiei.”

O a doua rundă de acuze împotriva Cardinalului McCarrick este datată în 2006. Același Mons. Viganò scrie că a pregătit două notițe cu amănunte împotriva Cardinalului, predându-le superiorilor săi – în acel moment Cardinalul secretar de stat Tarcisio Bertone (acuzat că a promovat prea mulți homosexuali în funcții de responsabilitate în Curie și în Biserică). Deși rezultatul acestor notițe a întârziat să vină, chiar dacă Mons. Viganò afirmă că în 2009 sau în 2010, Papa Benedict al XVI-lea a decis să impună sancțiuni demisionarului McCarrick, impunându-i să nu trăiască în seminar, să nu mai apară sau să celebreze în public, să nu călătorească. Însă prelatul american nu a luat în serios aceste sancțiuni rămase secrete. Este suficient să se navigheze pe internet câteva minute pentru a ne da seama de faptul că și după presupusele sancțiuni ale Papei Ratzinger, Cardinalul american a continuat să celebreze în public și să țină conferințe.

În sfârșit, ultimul capitol: în iunie 2013, Mons. Viganò, în timpul unei audiențe private, la o întrebare a Papei Francisc despre Cardinalul McCarrick i-a răspuns că împotriva Cardinalului exista un dosar plin de acuze depozitat la Congregația pentru Episcopi. Mons. Viganò nu afirmă că a transmis, în acea zi, sau după aceea, noului Papă documente sau denunțuri împotriva lui McCarrick. Însă acele puține cuvinte schimbate i-au fost suficiente pentru a afirma că Papa Francisc nu s-ar fi comportat corect, ci l-ar fi ajutat într-un fel pe bătrânul Cardinal, care avea să devină – mai afirmă fostul Nunțiu, în acest caz fără a da amănunte și fără a prezenta vreun fapt precis – și consilier ascultat al noului Papă pentru numirile episcopale americane. Nu trebuie uitat că McCarrick din 2006 nu mai era în funcție, ci era un Cardinal Arhiepiscop emerit, fără funcții.

Dincolo de detaliile unui text care desigur se inserează în bătăliile ecleziale personale ale unui prelat care nu a digerat niciodată îndepărtarea sa din Vatican prin decizia Papei Benedict al XVI-lea, și a folosirii instrumentale a acesteia care este făcută în bătălia angajată de gruparea anti-Francisc și de sprijinitorii săi din Biserică, în politica internațională și în media, rămân câteva fapte de clarificat.

Primul se referă la numirea Cardinalului McCarrick la Washington și mai ales la includerea sa succesivă în Colegiul Cardinalilor. În anul 2000, Papa Ioan Paul al II-lea nu era desigur la sfârșitul zilelor sale (a murit cinci ani mai târziu), și a-l considera obosit, bolnav și incapabil să ia decizii apare destul de nepotrivit. Trebuie presupus că secretarul de stat, Cardinalul Sodano, ascundea informații decisive Pontifului, care veneau de la Nunțiul Apostolic din Washington, ce de altfel putea să aibă acces direct la Papa. Cardinalul Giovanni Battista Re – care conform Mons. Viganò, ca nou-prefect al Congregației pentru Episcopi s-a opus în scris numirii lui McCarrick – era persoană apropiată de Papa și apropiată de puternicul secretar al Papei Wojtyła, Mons. Stanislaw Dziwisz. De ce nimeni nu i-a spus Pontifului despre acuzele împotriva candidatului la Arhiepiscopia de Washington și de ce nimeni nu a blocat numirea sa succesivă de Cardinal?

Al doilea fapt se referă la perioada 2006-213. Mons. Viganò asigură că există sancțiuni secrete împotriva Cardinalului McCarrick din partea Papei Benedict al XVI-lea și-l atacă pe succesorul lui McCarrick la Washington, Cardinalul Donald Wuerl, că s-a prefăcut că nu știe. Aceste sancțiuni îl obligau pe Cardinalul molestator al seminariștilor adulți și al preoților tineri să trăiască retras în rugăciune și pocăință, fără a apărea sau a celebra în public. De ce n-a ascultat de aceste sancțiuni și a continuat să facă ceea ce făcea înainte ca pensionar Cardinal, celebrând Liturghii și ținând conferințe? De ce nimeni nu a cerut respectarea ordinelor papale și de ce nimeni nu l-a anunțat pe Pontif despre această gravă neascultare? De asemenea, de ce Papa Ratzinger a ales să mențină secrete aceste sancțiuni – desigur acceptând că orice afirmație a Mons. Viganò corespunde adevărului – fără a le face publice vreodată?

Un al treilea fapt. Când s-a aflat anul acesta despre un denunț concret de abuz asupra unui minor din partea lui McCarrick – episod care este de când el era preot la New York – Papa Francisc i-a impus să trăiască retras și i-a luat și purpura de Cardinal: prima sancțiune adevărată și radicală împotriva fostului Arhiepiscop, care nu are precedent în istoria mai recentă a Bisericii. Până în 2018, adică până la deschiderea formală a investigației canonice împotriva Cardinalului McCarrick, acuzele se refereau la relații homosexuale cu persoane adulte. Rămâne apoi întrebarea cu privire la motivul pentru care Mons. Viganò nu a făcut cunoscut până astăzi aceste informații dacă era așa de convins că era vorba despre ceva de importanță maximă pentru Biserică. Și de ce ca Nunțiu Apostolic în Statele Unite nu le-a pus în scris, invitându-l pe noul Papă să ia măsuri împotriva Cardinalului McCarrick, pentru a face în așa fel încât sancțiunile secrete ale Papei Benedict să fie în sfârșit aplicate, lucru care desigur nu s-a întâmplat înainte. (material Vatican Insider tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)

Sursa: ITRC.ro