Papa Francisc: Ascultați strigătul poporului lui Dumnezeu
23.09.2018, Kaunas (Catholica) - Papa Francisc le-a spus duminică preoților și persoanelor consacrate din Lituania să asculte strigătul care vine de la poporul lui Dumnezeu, care privește la ei cu speranță. „Strigătul poporului nostru trebuie să ne lovească, ca pe Moise, căruia Dumnezeu i-a revelat suferința poporului său la întâlnirea de la tufișul arzând”, a spus el pe 23 septembrie. „A asculta glasul lui Dumnezeu în rugăciune ne face să vedem, ne face să auzim, să cunoaștem durerea celorlalți pentru a-i putea elibera. Dar la fel trebuie să fim loviți atunci când poporul nostru a încetat să suspine, a încetat să caute apa care stinge setea. Este un moment și pentru a discerne ce anume anesteziază glasul oamenilor noștri.”
La întâlnirea avută în Catedrala din Kaunas, Lituania, parte a vizitei pe care o face în 22-25 septembrie, Pontiful s-a oprit asupra acestei probleme a „încetării căutării apei”, pe care nu o experimentează doar laicii, ci și preoții și consacrații. L-a citat repetat pe Episcopul Linas Vodopjanovas OFM, responsabil cu viața consacrată, care în discursul inițial a spus franc: „după ce am răspuns la chemarea vocației adesea nu mai simțim bucurie nici în rugăciune, nici în viața comunitară”. „Poate că societatea bunăstării ne-a făcut prea sătui, plini de servicii și de bunuri, și ne simțim îngreunați total și plini de nimic; poate că ne-a făcut surzi sau disipați, dar nu plini”, a încercat el să explice situația. „Și mai rău: uneori nu mai simțim foamea. Suntem noi, bărbați și femei cu consacrare specială, cei care nu pot să își permită niciodată să piardă acel suspin, acea neliniște a inimii care numai în Domnul găsește odihnă (cf. Sfântul Augustin, Confesiuni, I,1,1).”
Privind la cei bătrâni, Sfântul Părinte și-a exprimat admirația: „Violența folosită asupra voastră pentru că ați apărat libertatea civilă și religioasă, violența defăimării, închisoarea și deportarea nu au putut învinge credința voastră în Isus Cristos, Stăpânul istoriei. Pentru aceasta, aveți multe să ne spuneți și să ne învățați, și chiar multe de propus, fără a trebui să judecați aparenta slăbiciune a celor mai tineri.” Adresându-se apoi tinerilor, le-a spus: „când în fața micilor frustrări care vă descurajează tindeți să vă închideți în voi înșivă, să recurgeți la comportamente și evadări care nu sunt coerente cu consacrarea voastră, căutați rădăcinile voastre și priviți drumul parcurs de bătrâni. […] Este mai bine să o luați mai degrabă pe un alt drum decât să trăiți în mediocritate.”
Sfântul Părinte a reluat apoi o temă: „De câte ori găsim preoți, consacrați și consacrate, triști. Tristețea spirituală este o boală. Triști pentru că nu știu… Triști pentru că nu găsesc iubirea, pentru că nu sunt îndrăgostiți: îndrăgostiți de Domnul. Au lăsat deoparte o viață de căsătorie, de familie, și au voit să îl urmeze pe Domnul. Dar acum pare că au obosit… Și coboară tristețea. Vă rog, când voi vă veți simți triști, opriți-vă. Și căutați un preot înțelept, o soră înțeleaptă. Nu înțelepți pentru că au titluri academice la universitate, nu, nu pentru aceea. Înțelept sau înțeleaptă pentru că a fost capabil sau a fost capabilă să meargă înainte în iubire. Mergeți ca să cereți sfat. Când începe acea tristețe, putem profeți că dacă nu este vindecată la timp va face din voi ‘holtei’ și ‘fete bătrâne’, bărbați și femei care nu sunt rodnici. Și să vă fie frică de această tristețe! O seamănă diavolul.”
În fine, s-a legat și de problema „funcționarismului” care afectează unii clerici și consacrați. „Ce face un preot funcționar? Are orarul său, biroul său, deschide biroul la ora aceea, își face munca, închide biroul… Și oamenii sunt în afară. Nu se apropie de oameni.” I-a îndemnat deci la apropiere: de tabernacol și de oameni. „Domnul vă vrea păstori ai poporului și nu clerici ai statului!” Confesionalul, a insistat apoi, nu este „cabinet de psihiatru”, ci trebuie să fie locul experimentării milostivirii Tatălui. „Convinge-l (pe penitent) că Dumnezeu iartă totul. Dar aceasta cu căldura de părinte. Nu alunga niciodată pe cineva din confesional!”
